Treceți la conținutul principal

Comun(ism)

Citesc o carte, Milan Kundera- Gluma. Actiunea are loc in anii in care tocmai se consolida socialismul, cand apareau scolile de partid si armata socialista, o perioada in care multi au avut de suferit, multi s-au adaptat si au acceptat doctrinele socialiste, in schimb ce oamenii de calitate, cei cu viziune mai larga au avut de suferit, infundand puscaria. Si il literatura romaneasca apar astfel de romane, despre acei ce nu am suportat ideea socialismului, scriitoari ca Marin Preda, care au incercat sa scrie destul de suptil despre utopia socialista, care nu facea decat sa iti ingradeasca gandirea si posibilitatile de explimare, au sfrasit murind in suspect, gasindu-sede catre autoritati explicatii tampite. Dar exista oameni de cultura, ca Petre Salulcudeanu, au reusit sa se modeleze doar teoretic dupa socialism. Mie genul asta de persoane mi se par fantastice. Au reusit sa pacaleasca sistemul. Se dadeau cu ei, fara sa fie membri de pratid si reuseau sa scrie carti ce ascundeau in simbolistica lor lupta pentru libertate si eliberarea din doctrina socialista. Era greu si riscant sa faci asta . Multi oameni de cultura din acea perioada, nu au avut curajul sa isi imagineze o alta realitate, o lume democrata, crezand in nemurirea socialismului si pentru a le fii bine, au scris ode de multumire Conducatorului mult iubit. Nu ii pot judeca pentru ca nu aveau de unde stii ca va exista o revolutie care ne va scapa de uniformitatea socialismului, o revolutie care va aduce oameni bogati si totodata cei mai saraci oameni, care ne va plasa undeva la granita inte lumea a treia si a doua. In schim, in locul lor, nu as iesii acum in fata, m-as retrage din viata politica si mediatica si mi-as petrece batranetea linistit, departe de vazul lumii, in sanul familiei.
Adevarul e ca suntem marcati de comunism. A existat in anii 80 o miscare numita "Obsedantul deceniu", miscare literara in care se scria despre acei ani de inceput ai comunismului. Observ si acum, la aproape 20 de aniu de la Revolutie o intoarcere spre acei ani, in literatura dar mai ales in cinematografie.
Am fost marcati de aceasta perioada dar totusi, hai sa trecem peste ea.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...