Treceți la conținutul principal

15 luni

Timpul zboara si zboara si a mai trecut o luna. A fost o luna intensa, ce parea sa fie perfecta insa a fost umbrita de un evenment neplacut. Nu vreau sa discut despre asta ci sa trec in revista lucurile placute pe care le-am facut luna asta.
Am ajuns in sfarsit pe muntele Nokogiri, dupa ce in primavara nu am avut noroc. A fost o plimbare minunata, ce s-a terminat cu o balaceala in ocean si cu o raceala. In ziua aia m-am distrat si m-am simtit ca acasa, in compania unor oameni dragi.
Am fost p munte pentru ca padurea incepea sa isi schimbe culoarea, insa era prea devreme, abia saptamanile urmatoare am ajuns sa vad niste frunze rosii in doua gradini celebre construite in Edo si pe o strada cu Ginkgo Biloba. Tot pentru frunze am fost si pe muntele Takao, unde chiar am prins cateva frunze rosii.
Am si petrecut: am fost la ziua lui Hakan la Bol-Bol unde aproape am danseat pe masa si am fost acasa la niste oamni minunati unde am mancat salata de beouf si supa de rosii. Tot atunci am mancat pentru prima data Guakamole pe care am invatat si eu sa-l fac.
M-am reapucat de citit. Am terinat doua carti si acum o citesc pe a treia.
Ceva nou, ce nu stiti e participarea la un pranz cu pizza organizat de facultate. Ieri, studentii internationali de la master au fost invitati de stuff-ul Waseda la un pranz cu pizza si ceai verde unde ne-am spus ofurile. Au vrut sa stie cum ne este aici, ce probleme avem si ce ne place. Au luat notite si ne-au raspuns la intrebari. Mi se pare un lucru bun ca tin cont de feed-back-ul nostru si sper sa aplice cateva din propunerile noastre. Ceea ce se poate aplica. Personal la biblioteca ce vorbeste in engleza nu cred ca se rezolva peste noapte. Dar au zis ca de semestrul viitor incearca sa faca o grupa de japoneza incepatori, intensiv, dupamasa in campus. Asta ar fi ceva pentru ca la master ai ore de mimineata, atunci cand sunt si cursurile de japoneza.
Si apopo de biblioteca. Am cauta cateva zile o carte pentru o prietena de acasa. Am crezut ca o iau razna: am fost trimis de la o biblioteca la alta, si nimeni nu vorbea engleza. Intr-un final am gasit-o. Acum trebuie sa fac poze la cele160 de pagini pe care le are.

Cred ca as numii luna asta, luna Fuji, pentru ca am vazut muntele de trei ori, din trei locuri diferite.
Fuji de pe Takao
Fuji pe langa Nokogiri
Fuji in Fujimino

Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...