Treceți la conținutul principal

Un alt fel de 1 Decembrie

Sambata trecuta, de 1 Decembrie, mi-am facut curaj si am iesit din casa. Eram baricadat de doua zile, nu vorbisem cu nimeni, nu mai fusesem la receptia de la Ambasada, nu fusesem la aprindearea bradului de Craciun de la Waseda, ma salbaticisem. S-a luat mama de mine si mi-a zis sa ies din casa, sa e mai bine asa.
Planul era facut de o saptamana, si am zis ca nu il mai contramandez si pe asta.
Imi mai ramasese de vazut doua locuri din Tokyo ce trebuie vizitate cand copacii isi schimba culorile.
Ginkgo Avenue este o strada pe care de o parte si de alta se afla Ginkgo Biloba coafati in asa fel incat sa arate ca niste flacari. Strada se deschide in Cladirea Parlamentului. De o parte si de alta e plin de terase, de unde se poate observa frumusetea copacilor. Ginko Biloba ingalbenesc foarte frumos si frunzele lor ce au forma acea de plaman, e foarte specataculoasa. Era plin de lume acolo, de la femei imbracate draditional, la pictori, la mirese si noi, care ne pozam cu steagul Romaniei.

Pe esplanada din fata parlamentului era un festival. Gherete cu mancare: de la cartofi prajiti cu pui pane, pana la peste sau fructe de mare pe bat, dulciuri traditionale, ceai si alte celea. Pentru ca era aproape ora pranzului si pentru ca mirosea bine, am poposit si noi acolo sa mancam. Atunci s-a treciat si vremea. Initial a inceput sa ploua cu soare iar apoi un vant rece a inceput sa mature frunzele. Ploua si vantul rece imi aminteau de toamnele de pe Splai Bahlui. Ne-am adapostit intr-o cafenea, unde am asteptat sa apara soarele.
A doua destinatie a zilei a fost Koishikawa Karakuen, una din cele mai frumoase si vechi gradini din Tokyo, alaturi de Rakugien. Construita in 1600 de familia Tokugawa, gradina poarta numele unui poem ce spune ca poti sa te bucuri de viata numai dupa ce ai ajutat pe cei din jur. Gradina incearca sa reproduca scene din poeme japoneze, la fel ca si Rakugien. Se spune ca locul si-a pierdut din stralucire pentru ca in apropiere a fost construit Tokyo Dome si pentru ca in fundal se pot vedea cladiri moderne. Mie tocmai asta mi-a placut mai mult, ca in imima orasului inca exista o gradina peste care timpul nu si-a pus amprenta. Copaci frumosi tunsi, lacuroare cu pesti si ratuste, alei intortochiate din piatra si podulete micute. E locul perfect pentru evadarea din cotidianul haotic si regasirea pacii interioare.
Mai multe poze de pe Ginko Avenue gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici iar din gradina aici.
Plimbarea s-a incheiat cu un băgă la Mosu. Era cazul sa incerc si eu celebrul lant de fast-food japonez.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...