Treceți la conținutul principal

Bufnitele

Totul a pornit de la Bufnitele Ralucai si de la Matei Brunul. Eram pe net, pe site-ul de la Polirom, cautand ce autori romani contemporani mai publica cei de la Iasi cand ma vazut o stire despre nou roman al lui Filip Florian, Toate bufnitele.
Raluca stia de Filip Florian (daaah, ea nu a uitat sa citeasca, si nu a gasit scuze pentur lipsa de timp) si asta m-a enervat rau de tot. De ce nu stim mai multe despre scriitorii nostri contemorani? De ce nu sunt mai promovati, cum de am ajuns asa un popor de inculti?
Pentru cei ce nu stiu, Filip Florian este un scriitor si jurnalist roman nasuct in 1868. Bunicul, bunicului lui este Ioan Slavici. Si-a facut debutul literar in 2005 cu romanul Degetele Mici, roman premiat de Uniunea Scriitorilor si de Romania literara. Romanul a fost tradus si publicat in Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Italia, Franta, Spania, Germania si SUA. In Germania este unul din cei mai in voga scriitori, romanele sale sunt traduse imediat in germana, si publicate acolo, avand un succes rasunator.
Dupa Degetele Mici a mai publicat Baiutetii (2006) - imprenua cu fratele lui Matei Florian si Zilele Regelui, in 2008.  Anul acesta a lansat la Gaudeamus romanul Toate bufnitele, roman ce a fost cea mai vanduta carte romaneasca de la targ.
Asa am ajuns eu sa citesc romanul sau. Pentru ca am citit 4 romane intr-o luna lucrurile sunt destul de valma in capul meu, nu au avut timp sa se aseze calumea si de aceea inca am fost sub influenta lui Matei Brunul si a lui Mortii Ma-tii si de aceea o sa fac o pauza de citit (ca tot vin sarbatorile) pentru ca nu am digerat romanu asa cum trebuie.
E o carte buna, e o carte foarte bine scrisa si nu am tutut sa ma bucur de ea pentru ca am comparat-o cu cele doua romane ce si-au pus amprenta asupra mea.
Toate bufnitele e un roman cu doua acituni: povestea lui Lucian un baiat de 12 ani si Emil, un inginer pensionar, de 60 de ani. Actiunea se petrece in 2000 si poate de aceea mie mi-a placut mai mult povestea lui Lucian. El e de aceasi varsta cu mine si nu prea gasesc scrieri din copilarie de pe vremea mea. Scriitorii scriu despre copilaria lor si generatia mea e prea tanara pentru a avea un nume reprezentativ care sa povesteasca copilaria noastra, din 2000. Mi-a placut si povestea lui Emil, ce incepe undeva in anii '40, insa nu e asa de bine scrisa ca povestea Brunului si de aceea, probabil nu am apreciat-o cum trebuie. Emil se retrage in oraselul de munte al lui Lucian, dupa o viata de poveste. Se imprieteneste cu copilul intr-o zi de iarna cu zapada de jumatate de metru si intre ei incepe o frumoasa relatie de prietenie sau de invatatel si profesor. Imreuna merg sa vada bufnitele in padure iar dupa aceea, se retrag in apartamentul lui Emil, unde Lucian ii descopera manuscuscrisul ce povesteste viata inginerului.
Cartea e destul de greu de citit pentru ca are fraze interminabile in care se trece de la o idee la alta insa in acelasi timp frazarea e atat de cursiva si frumoasa incat ti-e greu sa lasi cartea din mana. Posibil ca daca nu stii stilul autorului, iti ia ceva vreme sa te obisnuiesti cu el.
Oricum Filip Florian este unul din cei mai mari scriitori contemorani si daca nu i-ati citit niciuna din carti, puneti repede mana pe una si treceti la treaba. E pacat, avem scriitori foarte talentati si nu stim de ei. Cartarescu nu e singurul...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...