Bufnitele

Totul a pornit de la Bufnitele Ralucai si de la Matei Brunul. Eram pe net, pe site-ul de la Polirom, cautand ce autori romani contemporani mai publica cei de la Iasi cand ma vazut o stire despre nou roman al lui Filip Florian, Toate bufnitele.
Raluca stia de Filip Florian (daaah, ea nu a uitat sa citeasca, si nu a gasit scuze pentur lipsa de timp) si asta m-a enervat rau de tot. De ce nu stim mai multe despre scriitorii nostri contemorani? De ce nu sunt mai promovati, cum de am ajuns asa un popor de inculti?
Pentru cei ce nu stiu, Filip Florian este un scriitor si jurnalist roman nasuct in 1868. Bunicul, bunicului lui este Ioan Slavici. Si-a facut debutul literar in 2005 cu romanul Degetele Mici, roman premiat de Uniunea Scriitorilor si de Romania literara. Romanul a fost tradus si publicat in Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Italia, Franta, Spania, Germania si SUA. In Germania este unul din cei mai in voga scriitori, romanele sale sunt traduse imediat in germana, si publicate acolo, avand un succes rasunator.
Dupa Degetele Mici a mai publicat Baiutetii (2006) - imprenua cu fratele lui Matei Florian si Zilele Regelui, in 2008.  Anul acesta a lansat la Gaudeamus romanul Toate bufnitele, roman ce a fost cea mai vanduta carte romaneasca de la targ.
Asa am ajuns eu sa citesc romanul sau. Pentru ca am citit 4 romane intr-o luna lucrurile sunt destul de valma in capul meu, nu au avut timp sa se aseze calumea si de aceea inca am fost sub influenta lui Matei Brunul si a lui Mortii Ma-tii si de aceea o sa fac o pauza de citit (ca tot vin sarbatorile) pentru ca nu am digerat romanu asa cum trebuie.
E o carte buna, e o carte foarte bine scrisa si nu am tutut sa ma bucur de ea pentru ca am comparat-o cu cele doua romane ce si-au pus amprenta asupra mea.
Toate bufnitele e un roman cu doua acituni: povestea lui Lucian un baiat de 12 ani si Emil, un inginer pensionar, de 60 de ani. Actiunea se petrece in 2000 si poate de aceea mie mi-a placut mai mult povestea lui Lucian. El e de aceasi varsta cu mine si nu prea gasesc scrieri din copilarie de pe vremea mea. Scriitorii scriu despre copilaria lor si generatia mea e prea tanara pentru a avea un nume reprezentativ care sa povesteasca copilaria noastra, din 2000. Mi-a placut si povestea lui Emil, ce incepe undeva in anii '40, insa nu e asa de bine scrisa ca povestea Brunului si de aceea, probabil nu am apreciat-o cum trebuie. Emil se retrage in oraselul de munte al lui Lucian, dupa o viata de poveste. Se imprieteneste cu copilul intr-o zi de iarna cu zapada de jumatate de metru si intre ei incepe o frumoasa relatie de prietenie sau de invatatel si profesor. Imreuna merg sa vada bufnitele in padure iar dupa aceea, se retrag in apartamentul lui Emil, unde Lucian ii descopera manuscuscrisul ce povesteste viata inginerului.
Cartea e destul de greu de citit pentru ca are fraze interminabile in care se trece de la o idee la alta insa in acelasi timp frazarea e atat de cursiva si frumoasa incat ti-e greu sa lasi cartea din mana. Posibil ca daca nu stii stilul autorului, iti ia ceva vreme sa te obisnuiesti cu el.
Oricum Filip Florian este unul din cei mai mari scriitori contemorani si daca nu i-ati citit niciuna din carti, puneti repede mana pe una si treceti la treaba. E pacat, avem scriitori foarte talentati si nu stim de ei. Cartarescu nu e singurul...
Pe curand...