Slujba de Craciun sau Un altfel de Craciun
Asta e unul din lucrurile care raman pentru mine. Nu vreau sa ajung ca George Moise si sa ma injure toti romanii de la Tokyo, asa ca o sa fiu cat se poate de scurt si de elegant in acest articol. Pot spune ca mi-am amintit de tiganca din aeroport din Moscova, care mi-a zis ca nu merge la biserica romaneasca din cauza lui Magdalena. Nu pot sa fie doua la fel in acelasi loc, de aceea, una din ele renunatase. Macar Magdalena are bun simt si nu s-a apucat sa imi spuna despre dimensiunile penisului sotului ei, ca cea din aeroport, insa amandoua erau certate cu gramatica si amandoua vorbeau o japoneza de haules-baule, cu accent romanes.
Comunitatea romaneasca din Tokyo e formata din studenti, oameni de afaceri, ingineri casatoriti cu localnice ce isi aduc mamicile sa le gateasca romaneste si animatoare, active sau pensionate, casatorite cu japonezi si ajunse casnice.
Eu am fost un intrus la slujba si la masa de dupa pentru ca nimeni nu ma stia si pentru ca sunt student, si am venit aici sa invat, nu sa stau. Eu nu le stiu probleme lor de gaijini de zi cu zi, nu stiu suferinta lor, eu am bursa si nu ma chinui sa muncesc si sa trimit bani acasa.
Oricum am mancat bine: fasole cu carnati, sarmale, snitele, aipioare, telemea, cascaval, chiftelute, salam de sibiu, icre, salata beof, si alte tipuri de salate, tort, cozonac, prajituri si bezea. Pentru ca sunt racit nu m-am atins de bere, de vin si de sampania romaneasca.
Pot spune ca imi place de Parintele Nicodim. Eu care am o boala pe preotii de azi, ce au ca scop in viata sa faca bani si case si nu sa salveze suflete, am desoperit un parinte sincer, ce se lupta pentru o biserica romaneasca pentru romanii departe de casa.
Cad despre cancan, o sa va povestesc personal, cand ma intorc acasa. Pot scrie un scenariu de film, o comedie de sezon... cu animatoare pensionate, cupluri mixte, babe ce plang la comanda, ce au un scop in viata sa isi streseze nepotii sau sa isi alinte baietii ce deja au mai mult de 30 de ani, si despre agramate ce se dau mai importante decat sunt.
Pe curand...
Comunitatea romaneasca din Tokyo e formata din studenti, oameni de afaceri, ingineri casatoriti cu localnice ce isi aduc mamicile sa le gateasca romaneste si animatoare, active sau pensionate, casatorite cu japonezi si ajunse casnice.
Eu am fost un intrus la slujba si la masa de dupa pentru ca nimeni nu ma stia si pentru ca sunt student, si am venit aici sa invat, nu sa stau. Eu nu le stiu probleme lor de gaijini de zi cu zi, nu stiu suferinta lor, eu am bursa si nu ma chinui sa muncesc si sa trimit bani acasa.
Oricum am mancat bine: fasole cu carnati, sarmale, snitele, aipioare, telemea, cascaval, chiftelute, salam de sibiu, icre, salata beof, si alte tipuri de salate, tort, cozonac, prajituri si bezea. Pentru ca sunt racit nu m-am atins de bere, de vin si de sampania romaneasca.
Pot spune ca imi place de Parintele Nicodim. Eu care am o boala pe preotii de azi, ce au ca scop in viata sa faca bani si case si nu sa salveze suflete, am desoperit un parinte sincer, ce se lupta pentru o biserica romaneasca pentru romanii departe de casa.
Cad despre cancan, o sa va povestesc personal, cand ma intorc acasa. Pot scrie un scenariu de film, o comedie de sezon... cu animatoare pensionate, cupluri mixte, babe ce plang la comanda, ce au un scop in viata sa isi streseze nepotii sau sa isi alinte baietii ce deja au mai mult de 30 de ani, si despre agramate ce se dau mai importante decat sunt.
Pe curand...
:) Scrie pe e-mail.
RăspundețiȘtergeree prea lung, prea stufos si prea colorat sa scriu in mail. dar o sa incerc in mailul lunar sa strecor cateva povesti siropoase de la eveniment
Ștergere