La vot

Duminica, ca orice cetatean responsabil, am fost la vot. In Japonia se poate vota la sediul Ambasadei, ce se afla in Roppongi. Si pentru ca nu sunt un mare fan al cartierului cosmopolit, dar pentru ca tot mergeam in zona respectiva, am hotarat sa vizitez Tokyo Midtown.
Midtown este un oras in oras (ceea ce se vrea a fi si Palasul), construit in urma cu 5 ani. Complexul cuprinde doua mall-uri (Galeria si Plazza), un hotel, sedii de birouri, locuinte si o gradina publica. Profa de urbanistica a tot laudat proiectul pe la curs spunand ca e mai reusit decat Roppongi Hills, celalat proiet de tip oras in oras, ce se afla in aceasi zona.
Am vizitat pentru inceput gradina pentru ca profa spunea ca e o frumoasa gradina inspirata din perioada Edo. Pe mine nu m-a impresionat. E prea incarcata. Raulet, stanci, lac, podulete si boscheti ingramaditi prea mult pe un terem prea mic.

Dupa ce ne-am plimbat prin gradina si prin mall, am ajuns la muzeu. Asta imi place mult la proiectele astea, ca au un muzeu. In Downtown se afla Suntory Museum of Art.

Muzeul gazduia o expozitie de sticla. Sa fiu sincer, nu stiam ca finlandezii sunt celebrii in acest domeniu. Adevarul e ca fac arta din asta. Expozitia prezenta sticlarie de la inceputul industriei de sticla, pana la arta contemporana. Din pacate, fotografiatul era interzis in salile de expozie, avand voie sa fotografiezi doar in holurile dintre sali.

Ceea ce m-a impresionat destul de mult a fost atentia la detalii in tot mall-ul. Finisaje simple si de bun gust. Parchet pe jos si pereti cu modele de lemn, nimic incartat, totul minimalist.
Cand am iesit din muzeu se facuse intuneric si am putut observa luminitile de Craciun. Se calca lumea in picioare sa filmeze si sa fotografieze, si asta pentru ca era destul de impresionant.

Din Midtown ne-am indreptat spre Roppongi Hills, pentru ca in apropierea complexului e si ambasada. Ajunsi acolo am hotarat sa vedem cum e ornat de sarbatori complexul. In timp ce faceam niste poze si comentam aiurea am observat ca se apropie de noi un tip. In momentul in care vorbeam apropia urechea de noi dar cand ma uitam spre el se facea ca ploua. Insa imediat dupa se apropie de noi si ne intreaba: sunteti romani? Ne-a busit rasul instant. Tocmai avusesem o discutie ca ne-am obisnuit sa vobim vrute si nevrute pe strada fiind siguri ca nu ne intelege nimeni, cand iata, cineva ne-a descoperit.
Primul gand a fost sa il intrebam daca merge la vot. Ce altceva putea face un roman in zona? Ei nu, el era cu serviciul aici si era cazat in zona. Asa ca se plimba pe acolo. Era foarte mandru si bucuros ca a dat de romani, pentru ca era aici cu un turc si un ucrainian, care intalnisera concetateni de-al lor, el fiind singurul care nu intalnise romani. Atat de bucuros a fost ca ne-a vazut, ca a zis ca merge cu noi la vot.
Pe drum sprea ambasada am vorbit vrute si nevrute, pentru ca am avut timp. Ne-am ratacit pe stradutele din Roppongi si ne-am plimbat o ora pana am ajuns la ambasada. Ei, l-am carat degeaba pe nenea, ca nu avea drept la vot. Voteaza doar cei ce au viza de sedere si nu cei ce sunt turisti. Dar dumnealui nu s-a suparat ca nu a putut vota, chiar era bucuros ca a mai vazut romani.
Pe drumul de itoarcere am mai vazut un roman ratacit ce s-a panicat un pic cand l-am salutat in romana. Cam tarziu mergea la vot, cu o ora inainte de inchiderea urnelor...
Fusese o zi plina si foarte amuzanta. Am ajuns in camin frant de oboseala si inghetat de frig.
Pe curand...