Treceți la conținutul principal

La vot

Duminica, ca orice cetatean responsabil, am fost la vot. In Japonia se poate vota la sediul Ambasadei, ce se afla in Roppongi. Si pentru ca nu sunt un mare fan al cartierului cosmopolit, dar pentru ca tot mergeam in zona respectiva, am hotarat sa vizitez Tokyo Midtown.
Midtown este un oras in oras (ceea ce se vrea a fi si Palasul), construit in urma cu 5 ani. Complexul cuprinde doua mall-uri (Galeria si Plazza), un hotel, sedii de birouri, locuinte si o gradina publica. Profa de urbanistica a tot laudat proiectul pe la curs spunand ca e mai reusit decat Roppongi Hills, celalat proiet de tip oras in oras, ce se afla in aceasi zona.
Am vizitat pentru inceput gradina pentru ca profa spunea ca e o frumoasa gradina inspirata din perioada Edo. Pe mine nu m-a impresionat. E prea incarcata. Raulet, stanci, lac, podulete si boscheti ingramaditi prea mult pe un terem prea mic.


Dupa ce ne-am plimbat prin gradina si prin mall, am ajuns la muzeu. Asta imi place mult la proiectele astea, ca au un muzeu. In Downtown se afla Suntory Museum of Art.

Muzeul gazduia o expozitie de sticla. Sa fiu sincer, nu stiam ca finlandezii sunt celebrii in acest domeniu. Adevarul e ca fac arta din asta. Expozitia prezenta sticlarie de la inceputul industriei de sticla, pana la arta contemporana. Din pacate, fotografiatul era interzis in salile de expozie, avand voie sa fotografiezi doar in holurile dintre sali.

Ceea ce m-a impresionat destul de mult a fost atentia la detalii in tot mall-ul. Finisaje simple si de bun gust. Parchet pe jos si pereti cu modele de lemn, nimic incartat, totul minimalist.
Cand am iesit din muzeu se facuse intuneric si am putut observa luminitile de Craciun. Se calca lumea in picioare sa filmeze si sa fotografieze, si asta pentru ca era destul de impresionant.

Din Midtown ne-am indreptat spre Roppongi Hills, pentru ca in apropierea complexului e si ambasada. Ajunsi acolo am hotarat sa vedem cum e ornat de sarbatori complexul. In timp ce faceam niste poze si comentam aiurea am observat ca se apropie de noi un tip. In momentul in care vorbeam apropia urechea de noi dar cand ma uitam spre el se facea ca ploua. Insa imediat dupa se apropie de noi si ne intreaba: sunteti romani? Ne-a busit rasul instant. Tocmai avusesem o discutie ca ne-am obisnuit sa vobim vrute si nevrute pe strada fiind siguri ca nu ne intelege nimeni, cand iata, cineva ne-a descoperit.
Primul gand a fost sa il intrebam daca merge la vot. Ce altceva putea face un roman in zona? Ei nu, el era cu serviciul aici si era cazat in zona. Asa ca se plimba pe acolo. Era foarte mandru si bucuros ca a dat de romani, pentru ca era aici cu un turc si un ucrainian, care intalnisera concetateni de-al lor, el fiind singurul care nu intalnise romani. Atat de bucuros a fost ca ne-a vazut, ca a zis ca merge cu noi la vot.
Pe drum sprea ambasada am vorbit vrute si nevrute, pentru ca am avut timp. Ne-am ratacit pe stradutele din Roppongi si ne-am plimbat o ora pana am ajuns la ambasada. Ei, l-am carat degeaba pe nenea, ca nu avea drept la vot. Voteaza doar cei ce au viza de sedere si nu cei ce sunt turisti. Dar dumnealui nu s-a suparat ca nu a putut vota, chiar era bucuros ca a mai vazut romani.
Pe drumul de itoarcere am mai vazut un roman ratacit ce s-a panicat un pic cand l-am salutat in romana. Cam tarziu mergea la vot, cu o ora inainte de inchiderea urnelor...
Fusese o zi plina si foarte amuzanta. Am ajuns in camin frant de oboseala si inghetat de frig.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...