Treceți la conținutul principal

Playlist(pentru sfarsitul lumii)

M-a tot intrebat lumea daca cred in sfarsitul lumii prevestit de mayasi. Nu intelegeau de ce tot postez piese dintr-un playlist pentru sfarsitul lumii. Nu dragilor, nu cred in asa ceva, doar s-a intamplatsa citesc cartea lui Mihnea Blidariu, acum, cand lumea se panica cu sfasitul lumii.
De fiecare data cand imi fac planuri cu ceva si cand ma astept la ceva, raman dezamagit. ma desunflu ca un sufle ce nu a fost bine faut, iar cand nu am asteptari, am parte de experiente deosebite. Fie ca e vorba de excursie, o petrecere sau o carte, mereu mi se intampla asa.
Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul de fata. Mi-am pus prea mari sperante in cartea asta si am ramas dezamagit. In primul rand avea o idee interesanta, apoi era scrisa de Mihnea de la Luna Amara, care e din Bacau si pentru ca citisem o droaie de articole ce ovationau cartea. Luna Amara inseamna mult pentru mine si e definitia anului 1 de facultate. Atunci am mers la un cocert de-al lor, intr-o rockoteca din Iasi, undeva in spatele Starii Civile.

Si am ramas dezamagit,total. Asta din doua cauze:
1. Frazarea e foarte puerila. Romanul are 90% propozitii si 10% fraze. E scris stingher, asa cum am scris si eu cartea mea, cand eram adolescent, in clasa a 10. Eu nu am pretentii de scriitor, si stiu ca nu mi-am format mana... Mihnea scrie poezii bune, insa mai are de lucrat la frazarea unui roman.
2. Tema e plina de clisee. Romanul nu o sa mai aiba valoare peste 10 ani pentru ca nimeni nu o sa mai stie atunci cine e Fernando de la Caransebes sau transexualui Naomi. Ca sa scrii un roman ce sa tina in timp, trebuie sa creezi personaje insipirate din cele contemporane, nu sa arunci nume si sa apelezi la cunostiintele noastre in materie de monden de carton. E un roman bun pentru adolescentul ce nu accepta murdaria cotidiana, ce se lupta cu nonvalorile, insa e bun pentru cei de acum, nu pentru cei din viitor. Cliseele de genul: Ceasusecu traind la Miami sau omul politic Nastase ce are inclinatii gay si are ca amanta pe Naomi sunt puerile.

Ceea ce mi-a placut in schimb e ca pe parcurs romanul a evoluat, iar dupa cele 19 capitole ce poarta nume de piese celebre, urmeaza un epilog ce e foarte bin scris, care motiveza frustrarea din care izvoraste romanul. Oricum sunt impresionat de ideea de melodie ce se potriveste cu povestea din capitol, imi place asta de la Grey's Anatomy, ce isi denumeste episoadele dupa nume de piese.
Una din recenzii zicea ca epilogul strica cartea, si ca valoarea e incele 19 capitole. Recenzia era foacuta de o tanara ce manifesta impotriva antivalorilor pe blogul ei. Eu, matur, zic ca epilogul e cea mai buna parte din roman. Eseul e bine scris, frazele sunt complexe si Mihnea Blidariu foloseste niste metafore foarte interesante. El spune ca sfarsitul lumii a inceput odata cu aparitia non-valorilor promovate intens in media, odata cu manelizarea Romaniei. Avem eroi de carton, anticomunisti de sufragerie, ce se lauda ca au luptat impotriva sistemului spunand bancuri despre Ceausescu si ascultand discuri interzise. Insa adevaratii revolutionari, cei ce au murit in lagarele comuniste, sunt uitati...
A fost o experienta interesanta, insa nu o carte care sa ma dea pe spate.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...