Atunci cand n-am mai avut nimic de demostrat

...Sau cum m-am mutat din penultima banca in a doua.

Prin clasa a doua mi-am dat seama ca eram privit altfel de catre colegi. Invatatoarea nu m-a fortase sa scriu cu mama dreapta asa ca la noi in clasa ne aciuisem vreo cinci stangaci. Si totul era datorita (sau din cauza) mie (mea). Eram baiatul lui Doamna Directoare! Eticheta asta mi s-a lipit pe frunte si de atunci, timp de vreo 11 ani de zile, am tot incercat sa scap de ea. 

In clasa a doua m-am mutat din prima banca in penultima. In conceptia mea de atunci (dar si de acum) in ultima banca stateau aia obraznici dar in penultima cei cool. De-a lungul timpului m-am mutat din penultma banca de la geam, la cea de pe mijloc, si apoi, cand eram baiatul Doamnei Inspectoare, la perete. Asa, credeam eu, demonstram ca nu sunt paracios si nu ii spun mamei prostiile pe care le faceau colegii.

Asta pana in facultate. Acolo n-am mai avut de demostrat nimic, si dupa un semestru m-am mutat din penultima banca in a doua. De ce a doua? Pai dupa gandirea mea in prima banca stau pupicuristii iar in a doua stau aia buni. Am stat in a doua banca cu Ral (A carei zi e maine! La multi ani Ral!), sau pe randurile din mijloc, cu cate 4 in banca, cu gasca nebuna. Am stat pe randul al doilea al amfiteatrului cand toata lumea se muta in spate ca sa doarma si m-am trezit in banca a doua si in Japonia. Chiar si cand m-am intors la master aici, tot in banca a doua am stat. Cu toate ca prima banca nu era ocupata de nimeni (pe doua randuri din 3), si practic eram in prima banca, teoretic era a doua, prima fiind libera.

In maxi-taxi spre Iasi nu e nimeni. Am ajuns mai devreme, e dimineata si sunt primul care isi alege un loc. Unde ma pun? Pe randul al doilea. Realizez asta la un momet dat si zambesc uitandu-ma pe geam. Am stat pe randul al doile ori de cate ori am avut ocazia. La conferinte, cursuri, seminarii. Asta e banca mea...

Pe curand...