Treceți la conținutul principal

Bucharest, these days

Tomo Minoda e unul din fotografii pe care ii urmaresc pe facebook si nu pentru ca e un japonez in Bucuresti ci pentru ca Alex si Roman mi-au spus de el si mi-au placut mult fotografiile lui. Asa ca atunci cand am vazut anuntul expozitiei, si am stiut ca o sa ajung in Bucuresti in acea perioada, am zis ca trebuie sa ma duc acolo.
Asa ca duminica pe la ora pranzului am ajuns la Galeria IX, unde m-am delectat cu cateva din pozele pe care Tomo le pune pe facebook sub denumirea de Bucharest Today.
Cea mai mare bucurie a fost, insa faptul ca l-am cunoscut pe el, in persoana si nu ma mai simteam ca un stlalker care i-a dat follow si ii da like-uri in disperare la poze.
Ideea conceptului de Bucharest today a inceptu anul trecut, dupa ce Tomo si-a luat un aparat nou de fotografiat. "O temă şcolară pentru mine însumi, care să-mi folosească şi pe care să fiu nevoit să o fac în fiecare zi. Şi în plus să nu mă coste nimic. În aceste condiţii, ceea ce puteam face a venit de la sine: să fotografiez oraşul în care locuiesc şi oamenii pe care îi întâlneam zilnic. Cu alte cuvinte, să ţin un jurnal fotografic şi, drept «mărturie», să postez în fiecare zi pe un site de socializare acele fotografii. Aceasta a fost ideea de la care am pornit pentru Bucharest Today". 

Si tot in descrierea expozitiei, e si definitia lui ca artist, ceea ce m-a atras pe mine la fotografia lui.
"A fotografia ceva considerat frumos de către oricine nu este un lucru rău, fără îndoială, dar a face o fotografie minunată pornind de la un lucru neinteresant este o provocare ce merită încercată, de mare dificultate, care face dovada abilităţilor şi tehnicii fotografului. În plus, şi acel ceva «neinteresant» îşi are totuşi raţiunea sa de a fi”, afirmă fotograful. „A 60-a parte dintr-o secundă înseamnă 0,016666 secunde. Dacă reuşeşti să imortalizezi într-o imagine ceea ce se întâmplă în acea fracţiune de secundă, acea clipă devine eternitate. Acest adevăr simplu şi frumos cred că reprezintă farmecul fotografiei. Se naşte o breşă atunci când priveşti realitatea şi fotografia care o înfăţişează. Este ceva extrem de profund, asemănător cu semnificantul şi semnificatul lui Saussure. A trecut mai bine de un an când mi-am propus să fotografiez zi de zi ceva şi am ajuns să fac această expoziţie. Le mulţumesc celor care m-au ajutat când fotografiam, celor care s-au lăsat fotografiaţi, dar şi curatorului expoziţiei, Claire van Els, pentru că nu este nimic mai neplăcut pentru mine decât să aleg din fotografiile proprii. Ea a reuşit să strângă cele mai bune 23 de fotografii din 2000"

Asa ca daca sunteti in Bucuresti, si sunteti pasionati de fotografie, nu trebuie sa ratati aceasta expozitie.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...