Treceți la conținutul principal

Maestrul de Go

Maestrul de Go e a treia carte de Yasunari Kawabata pe care o citesc, dupa The Dancing Girl of Izu si Snow Country, prima in traducere in romana si cea ce mi-a placut cel mai mult.
Yasunari Kawabata, nascut in 1899 la Osaka si  decedat in 1972 la Kamakura, Kanagawa, primul scriitor japonez laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, considera ca Maestrul de Go este cea mai buna opera a sa.
Meijin (meijin e unul din cele trei titluri ce se pot castiga in campionatele profesioniste de go din Japonia), in denumirea sa in japoneza, a fost publicat pentru prima data pe capitole intr-unul din ziarele vremii, apoi rescris si publicat integral. De-a lungul vremii romanul a cunoscut mai multe forme. La un moment dat, Kawabata scrie o continuare a romanului pe care la o urmatoare reeditare o uneste cu romanul initial insa la urmatoare reeditare renunta la capitolele in plus. Traducerea din japoneza a lui Flavius Florea, aparuta la Humanitas, e dupa varianta scurta a romanului, sau varianta initiala, cu 41 de capitole. Cu toate ca aceasta este ultima varianta aleasa de Kawabata pe cand traia, multi critici spun ca varianta lungita e mai valoroasa, chiar existand tabere de o parte si de alta, ce isi sustin punctele de vedere.
Si la noi, Maestrul de Go a aparut initial, pe capitole, in mai multe parti, in almanahul Cartea Jocurilor, in perioada 1986-1987, intr-o traducere ce nu cred ca era din japoneza (sau cel putin asa am inteles eu din ce am citit in prefata cartii).
Cu toate ca romanul e o relatare semi-biografica, considerata de multi jurnal, a unui meci legendar de Go, intre un maestru ce isi juca jocul de retragere si o tanara speranta, joc ce a durat jumatate de an, mie nu mi s-a parut plictisitoare de loc. Am incercat odata sa joc Go pe calculator si am vazut un joc ce atunci am crezut ca a durat mult dar cred ca era scurt (vreo 6 ore) intr-o excursie cu colegii de laborator din Japonia si am tras concluzia ca nu e de mine, e prea plictisitor. Insa relatarea lui Kawabata, relatare ce cuprinde si termeni pe din joc (termeni pe care nu ii inteleg, oricat de bine explicati ar fi e intr-un glosar la finalul romanului) nu e greoaie de loc, iar micile sicane dintre jucatori, intre generatii as putea spune, fac deliciul povestii.
Chiar ma bucur ca i-am mai dat o sansa lui Kawabata, cu toate ca nu ma impresionase cu primele doua carti.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...