Treceți la conținutul principal

Hamada's Book

Exista o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult. E cartea lui Hamada Sensei, carte ce cuprinde toata munca sa de-o viata si pe care o publicase in japoneza cand am terminat eu masterul. In acea perioada lucra la varianta in engleza, editie pe care vroia sa o lanseze la petrecerea lui de pensionare.
Ei, pe cand eram in Japonia, Hamada Sensei spunea ca ma cheama in Japonia la pensionarea sa, dar probabil ca si-a dat seama ca asta inseamna o suma mare de bani pierduta, pentru ca sa fim seriosi, nu eram o somitate ce trebuia sa fie acolo.
De curand am reluat legatura cu profesorul Hamada, avand nevoie de ajutorul sau cu un anume lucru (despre care o sa va povestesc undeva spre sfarsitul lunii) si schimband cateva e-mailuri, in unul dintre ele l-am felicitat pentru lansarea editiei in engleza, editie pe care o vazusem pe amazon la pretul de $130. Ok, aveam editia originala in japoneza, cu dedicatie insa nu aveam ce sa fac cu ea.
O saptamana mai tarziu, primesc un telefon de la Posta Romana in care imi spuneau ca am un pachet din Japonia. Am crezut ca e o vedere pe care trebuia sa o primesc de la cineva, insa stiam ca o voi primi din China... M-am dus la posta si cand am vazut pachetul cel mare mi-am dat seama despre ce era vorba
Hamada sensei imi trimisese cartea sa, alaturi de o scrisoare imi care ma punea la zi cu noutatile din viata sa.
Un lucru interesant s-a intamplat la posta. Pachetul era imbracat intr-o punga de plastic vidata. Am observat ca plicul de carton fusese deteriorar intr-un colt si cand am intrebat ce s-a intamplat cu el, functionara de la posta a inceput sa se panicheze usor. Mi-a spus ca imi recomanda sa deschid pachetul de fata cu ea, sa vedem daca totul este in regula. Si era. Dar daca nu era, valoarea pusa pe pachet, valoare pe care Posta Romana trebuia sa o plateasca in caz de nereguli, era de 100 de euro. Pe langa asta, Posta Romana imi adresa si un bilet in care isi cereau scuze pentru problemele create. Asta e un lucru bun, au cam inceput sa isi respecte clientii. Dar pentru asta a trebuit sa piarda mult teren in fata firmelor private de cureriat si sa ajunga in prag de faliment. Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?

Am reusit sa citesc cartea ieri si azi. Am tot avut-o pe langa mine insa nu gaseam momentul potrivit. Mare parte din carte imi era cunoscuta. Un capitol se refera la ceea ce am facut noi la cercetare, exista o sectiune destul de vasta despre Niigata - si noi facusem o excursie acolo pentru ca e prima cercetare pe care o facuse proful ca proapat absolvent. O parte din cursurile sale apar in carte, prezentari la care am participat, parerea sa despre centralele nucleare si mine parasite. Am gasit in carte doua poze facute de mine si un grafic din disertatia noastra, elemente ce stiam ca o sa apara, ce m-au bucurat cand le-am vazut. In ultimul capitol se vorbeste depsre proiecte de prevenire a efectelor devastatoare a unui cutremur in Golful Tokyo, tema ce guverna cercetarea de laborator a profului in ultimii ani.
Cartea m-a intors in tmosfera laboratorului din Waseda si am devenit din nou melancolic. Mi-e dor de Waseda, de Japonia, de prietenii de acolo...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...