Treceți la conținutul principal

Hotul de carti - cartea

Hotul de carti e una din acele carti pe care mi le-am dorit mult sa le citesc si cand am facut-o, n-am ramas dezamagit. Prima data am vazut trailerul filmului (pe care sper sa reusesc sa-l vad azi) si mi-am spus ca vreau sa vad filmul asta. Apoi am vazut ca e facut dupa o carte si la scurt timp dupa am vazut pe facebook o poza cu editia romaneasca. Atunci mi-am spus ca mai intai citesc cartea si apoi o sa vad si filmul.
Am vanat mult o oferta pentru cartea asta. Rao are preturi mari la cartile traduse (si tot n-are bani sa-si plateasca traducatorii) iar cartea asta fiind destul de stufoasa, pretul ei sarea de 50 de lei. Am prins-o acum o luna la oferta pe net, la 50% reducere cu transport gratuit. Am cumparat-o imediat, insa nu am citit-o pe data, si asta nu datorita listei mele OCD-iste ci pentru ca i-am dat-o sora-mii sa o citeasca. 

Mi-a placut foarte mult romanul. Mi-a placut mult ideea lui cu toate ca mi-a luat un pic sa ma obisnuiesc cu stilul. Actiunea e povestita de Moarte si printre fragmentele de narare mai sunt paragrafe scrise boltit pe mijlocul foii, cu explicatii in plus sau cu definitii date de Moarte, noua cititorilor, ca sa intelegem mai bine actiunea si contextul in care se intampla toate.
Am stiut ca la final o sa vars niste lacrimi pentru ca am fost atentionat de trei persoane ce au citit cartea. Ma asteptam la un final trist nu numai datorita acestor trei persoane, ci si datorita perioadei in care se desfasoara actiunea: Germania Nazista, in timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial.
Nu stiu de ce, poate pentru ca nu am prea multe referite artistice din perioada Holocaustului, dar Hotul de carti mi-a amintit de Baiatul in pijamale in dungi.
E o carte ce te prinde, eu am citit cele aproape 600 de pagini in 4 zile si in timpul asta am mai avut si multe altele de facut. E o carte pe care o recomand tututor pentru ca e usor de citit, are un subiect ce vinde si prinde si e scrisa foarte bine.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...