Treceți la conținutul principal

Cartea fugilor

Nu as putea numi cartea lui Jean-Marie Gustave Le Clézio un roman, ci mai degraba un eseu despre claustrofobie si despre dorinta de evadare si fuga.

Intr-o noapte cu luna plina, acum vreo 3-4 luni, am tras concluzia ca nu am citit niciu roman african. Asa ca am pus mana pe telefon si am inceput sa fac saptarui. Asa am dat de J.M.G. Le Clézio, autor de origine africana (familia sa a fost stabilita in Mauritius, tatal sau lucrand toata viata ca medic misonar in Africa), laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 2008. Pe langa el am mai dat de doi autori celebri si pe toti trei i-am notat undeva, intr-o notica ca sa caut a doua zi pe siteurile mele ceva carti.
O luna mai tarziu, in una din discutiile mele telefonice cu Irinuca, aflu ca si-a cumparat o carte de pe net, ce era la oferta, la 5 lei. Imi spune ca ii placea mult titlul, Cartea fugilor, insa de autor nu stia nimic, cu toate ca era Laureat Nobel in 2008. Atunci mi-a picat fisa ca era unul din autorii pe care vroiam si eu sa-i citesc, asa ca i-am cerut linkul cartii si am comandat-o si eu.
Acum i-a venit randul...

Nu pot spune ca e cea ce as fi vrut eu sa citesc cand in noaptea aceea guvenata de o luna plina ce imi inducea insomnie. Eu as fi vrut un roman cu actiunea in africa, un roman despre obiceriurile, credintele si viata de acolo, scris de un basinas. Asa am citit In tara lui Dumnezeu insa Tatiana Niculescu Bran scrie din carti, fara sa fi simtit sau trait ceea ce prezinta acolo. Poate pentru ca m-a fi asteptat sa fie altceva, am pornit cu stangul si cartea nu a mai castigat teren in sufeletul meu, cu toate ca este o carte foarte buna si interesanta. Chiar nu mai citisem un roman experimental de mult. Si as fi vrut sa stiu ca asta e inainte sa il incep, ca il priveam altfel. E un roman ce o sa-i placa mult lui R, tocmai de aceea i l-am si recomandat. Cred ca i-ar face placere sa-l citeasca chiar in franceza, limba in care e scris. Sigur el o sa aprecieze cartea si astfel eu nu o sa ma mai simt vinovat pentru cele trei stele ce are i le-am acordat pe goodreads.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...