Starpiti raul de la radacina, impuscati copiii

Si uite cum dupa revolutia mea OCD-ista am ajuns sa citesc mai repede decat era planificat, romanul lui Kenzaburo Oe. Sunt la al 5-lea roman al sau si e cam primul care mi se pare altfel decat celalalte. Spun asta pentru ca celalalte carti ale lui Oe pe care le-am citit aveau mai mult o aciune launtrica, in schimb Starpiti raul de la radacina, impuscati copiii, are o actiune propriuzisa, cu multe personaje, o poveste destul de socanta din timpul Razboiului Mondial. In timp ce o citeam imi spuneam ca seamana cu Imparatul Mustelor si eram mandtu de comparatia mea, insa dupa ce am lasat odata cartea pe bratul fotoliului, cu spatele in sus, am vazut pe spate ca Kirkus Reviews spusese asta (vezi daca nu citesc niciodata comentariile de pe spatele cartii, ca sa nu fiu influentat.). Apare si o chestie de gust, romanul de fata e tradus de Oprina iar mie imi plac mai mult traducerile lui Pasca pe Oe. E o chestie de gust, de obisnuinta. Oricum fiecare traducator isi pune amprenta si traduce intr-un fel, lucru ce se poate observa si in cele doua traduceri ale Femeii Nisipurilor, in poza pe care am pus-o pe pagina de facebook a blogului aici.

In concluzie, e un roman altfel al lui Oe, un roman transant si oarecum socant, ce se aseamana mult ca idee cu Imparatul Mustelor insa, dupa parerea mea, este mult mai elegant decat acesta. Din tot ce am citit eu de Oe pana acum, nu as spune ca e un roman de referinta, deci nu l-as recomanda celor care vor sa il descopere pe Kenzaburo Oe, ci celor care il stiu deja sau fanilor cartilor gen Imparatul Mustelor.

Pe curand...