Treceți la conținutul principal

Cum sa strici ceva facut bine spunand ca faci o renovare

9 Mai 33. Acolo stau eu. Fostul bloc Bancorex, deasupra fostei Administratii Financiare si actuala Uniune a artistilor si Fisc.
Ca sa intelegeti despre ce o sa va povestesc, trebuie sa trecem in revista niste lucruri. Apartamentele de deasupra fostului Bacorex sunt proprietate privata, deasupra unei cladiri ce apartine acum statului. Pe vremuri, cand primele niveluri apartineau bancii, si parcarea blocului, facea parte de pe terenul privat. Dar, dupa ce banca a dat faliment, si statul a luat toate bunurile, parcarea a devenit publica, cu toate ca apartamentele s-au vandut cu locuri de parcare sau de garaj.
Asa ca a existat mereu o lupta intre proprietari si cei ce veneau la Finante, care fie ocupau locurile de parcare, fie blocau accesul in zona.
Acum cu proiectul de reabilitare si modernizare a strazii Miorita, a intrat si parcarea asta in renovare.  Desteptul de inginer de pe santier (fost coleg de-al meu, ca-i stiu moaca din facultate si isi arata fasolili la mine cand ma vede) a inchis si parcarea din fata blocului si pe cea de la Fisc si nici n-a terminat nicio parcare din zona ca timp de doua saptamani sa te chinui in disperare sa gaseti un loc unde sa parchezi.
Au scos toate dalele, au nivelat (cam era nevoie ca se lasasera, era un canal mai ridicat etc) dar au micsorat-o. In primul rand au modificat intrarea, astfel incat a disparut un loc de parcare. In al doilea rand, accesul in parcare se face pe o alee pe care incape doar o masina - ceea ce e destul de stupid dar cel mai tampit lucur e o bordura, plasata la intrarea in parcare, ce delimiteaza partea de alee si un loc de parcare, bordura pe care trebuie sa o incaleci, daca e parcata o masina mai mare langa scari, ca altfel nu e loc. Nu mai zic, ca din cauza bordurii nu mai poti sa intorci masina in parcare si trebuie sa iesi pe alee cu spatele, ca la nebuni.
Accesul ala ingust de la intrare e cam din scurt si nu e atat de usor sa intri in parcare, iar noua intrare e si mai aprope de intersectie, astfel chiar ca daca vii din centru nu poti sa mai intri in parcare, pentru ca sunt deja masini la semafor.
Ma intreb, colegul ala care a proiectat (ca proiectat se zice si in cazul de fata) parcarea, n-a calculat nimic? Adica lui la ochi nu i s-a parut cam ciudat ca nu e destul loc? Bun, inteleg ca iei niste distante minime din normativ, dar daca era deja o parcare care functiona perfect, de ce mama naibii ai reproiectat-o tu fix de-am pixelea, ca sa o busesti? Si de ce limba aia din bordura ce incurca pe toata lumea?
Nu stiu cine esti, nu stiu cati ani ai, unde ai terminat facultatea dar stiu cu mana pe inima ca esti prost pentru ca nu ai simt practic. Si aici e si vina facultatii ca nu te invata mai deloc sa gandesti practic si "outside de box". Misca-ti fundul in parcarea pe care ai proiectat-o si ai stricat-o sa-ti vezi munca.






Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...