In drumul spre casa

De obicei, in drumul spre casa, in sageata stau si citesc sau ascult muzica. Mi-am facut damblaua cu muzica o ora iar in a doua am scos tacticos cartea din geanta si am inceput sa citesc. Trenul nu era atat de plin pe cat ma asteptam. Erau destule loguri goale. O fata frumusica ma privea cu coada ochiului si cand o priveam si eu, imi zambea, bupa care se uita, inrosind in alta parte. E a doua oara can o vad in tre. Prima data eu am privit-o tot drumul. Pacat ca nu sut genul de om care sa ia numere de telefon de la fete pe care nu le cunoaste. Daca o voi mai vedea si a 3-a oara atunci sigur o sa-l cer pentru ca am ceva cu cifra trei si atunci sigur e un semn. La un moment dat fata a adormit si atunci am inceput sa citesc. paralel cu mine statea un domn. Un anume domn profesor care imreuna cu trei studenti se deplasau la Bacau pentru o cercetare sociologica. Parea foarte de treba, studentii radeau cu el si povesteau amuzati intamplari din calatoriile lor. Domn' profesor a inceput sa ma priveasca atent cand am inceput sa citesc. In sinea mea am inceput sa rad pentru ca sigur nu prea mai vazuse oameni care sa citeasca in tren. Marea surpriza a venit can aproape sa ies din tren. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca imi place cartea ce o citesc. i-am spus ca e o carte usurica, plina de umor si tocmai de asta imi place. Cu modestie mi-a spus ca el scrisese cartea. A coborat inaintea mea din tren. Am stigat dupa el si i-am spus ca imi pare rau ca nu am un pix la mine. iomi luasem carnetelul, dar pixul il uitasem. Zambind, mi-a spus ca nu ii place sa dea autografe, se simte stingher. Daca as fii stiut cine e langa mine as fii vorbit tot drumul du dumnealui. Dar asa e in viata.
Pe curand...