Praf...

Timpul trece fara a ne da sema, fiecare secund conteaza. Poate suna prea a cliseu sau prea romantic sau ciudat dar asa este. Nu vreau sa scriu azi despre ceea ce am facut, despre lucruri ce mi s-au intamplat de la ultima postare si nic despre ce urmeaza. Nu voi scrie despre trecut si nici despre viitor ci despre prezent. E iarasi o stare prin trec si asta vrea sa fie blogul, un blog de stare, un fel de a ma regasii. Nu am mai scris de un timp, nu am mai citit (si abia ma reapucasem) am stat, m-am plimbat si am petrecut timpul cu prietenii de aici. nu am facut prea mult pentru scoal, am facut cee ce am simtit si am fost fericit. Asta conteaza, sa fii fericit pe moment, poti apoi sa iti dai pumni in cap ca ai fi putut face alte lucruri ce te-ar fi ajutat pe alt plan dar nu te-ar fi facut fericit. Poate ca suna egoist dar vreau sa nu mai ratez nimic, vreau sa simt cum trece timpul, oricum ar trece. o sa imi fac timp de toate, toate la timpul lor, pot sa fiu mai razvratit mai des si sa cer ceea ce mi se cuvina. Nu mai accept sa fiu calcat in picioare si cer raspunsuri la ceea ce se intampla in jur si ma priveste si pe mine. Vreau sa ajung la batranete sa spun ca am gresit in tinerete, sa am atunci maturitatea sa recunosc, nu acum. Poate ca e mai bine asa pentru mine, poate ca asta trebuie sa fac. Si sriu astea acum pentru ca le simt acum. Peste ani nu imi voi aduce aminte de cat am invatat ci cuum am invatat si imi voi aduce aminte de cei ce mi-ai fost alaturi si de cei ce m-au tradat. Simt tristete fata de cineva ce l-a mcrezut prieten si s-a purtat si se poarta ca mine asa cum ar trebuii eu sa ma port eu cu el. Eu ar trebuii sa fiu suparat dar nu sunt. Daca atata poate, daca asa crede el ca e bine? cine sunt eu sa ii spun ca nu trebuie sa faca asa. ma deranjeaza doar ca eu sunt privit ca cel rau pentru ca ma apar, pentru ca sunt singur si pentru ca nu-i mai accept sa isi bata joc de mine. Daca as fii facut eu ce a facut el as fii fost pus la zid pentru ca eu nu pot face asa ceva, in schimb el da. Poate ca e bine ca se vad asa lucrurile, poate ca e asa pentru ca de la mine sunt alte asteptari dar ma doare sa vad ca nimeni nu ma sustine. O sa fac curatenie si orice bolovan de pamant ce imi murdareste viata o sa-l fac puldere de praf si o sa-l suflu de pe piatra mea, Asta e misiunea in viata. Sa purifici minereul numit viata, sa departezi orice mizerie pana devine piatra pretioasa si atunci ajungi la mantuire. Toti incearca, putini reusesc, majoritatea mor lucrand la asta. Eu vreau sa reusesc asta si ca Octavian paler vreau sa realizez ca am reusit si cu modestie sa spun ca rolul meu aici s-a terminat. Sa accept moartea si sa ma pregatesc pentu noul pas, pentru noua etapa.