Treceți la conținutul principal

Generatia cu abonament la tren

Eu nu am facut parte din Generatia cu cheia la gat. Am stat cu bunicii si din primul an de gradi, pana in clasa a 4-a, unul din ei ma ducea si ma lua de la scoala. Nu am avut niciodata o cheie atarnata la gat si nici mancare rece in frigider pe care sa trebuiasca sa o incalzesc. Am avut o copilarie frumoasa si fericita, lipsita de griji.
Nu stiu daca e un lucru bun sau nu insa asa s-a intamplat in cazul meu.

Cand am ocazia sa ma intorc mai devreme de la facultate (in jurul orei 4) ma intersectez in tren cu copii ce se introrc de la scoala (posibil ca se duc la scoala dupa scoala sau acasa). Ii recunosti usor dupa uniforme. Baietii cu pantaloni la dunga si sacou, fetele cu fuste plisate, sosete albe pana la genunchi si bluzite a la Sailor Moon. Insa ceea ce m-a frapat prima data, si imi atrage atentia de fiecare data, sunt piticii de gradi. Uniformele lor sunt aproape la fel ca la cei mari, doar ca baieteii au pantaloni scurti (inclusiv iarna iar fetele nu poarta ciorapi la fusta, doar sosetele alea trei sferturi) si poarta niste bascute simpartice foc. Abia daca au un metru si ii vezi cu ghiozdane mari si patrate in spate de care atarna cu un snur carcasa pentru abonamentul la tren. Se urca singuri in tren, cate doi, cate trei, vorbesc intre ei si se joaca intr-un colt pana cand ajung la destinatie.
Eu nu cred ca in Romania exista copii care sa mearga singuri la gradi, cu mijlocul de transport in comun, Parintilor din Romania le e frica ca se poate intampla ceva, le e frica ca cineva poate sa dea cu masina peste copilul lor, se poate ratacii sau poate fi rapit. Insa parintii din Japonia au incredere in copii lor. Odata, cand am fost si am vizitat in Bunkyo niste copii de gradi se alergau pe mijlocul strazii, intr-o intersectie destul de agomerata. Dar pentru ca era o ora la care trec copii mici pe acolo, intersectia era dirijata de un politist, ce lasa masinile sa treaca cand nu erau copii in apropiere.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...