Treceți la conținutul principal

Kitchen de Banana Yoshimoto

De Banana Yoshimoto am auzit pentru prima data cand scriam articolul despre Copii de aruncat. Atunci am vazut ca pe coperta traducerii de la noi e un citat de Banana si m-am intrebat cine e. Am dat o cautare pe wiki si am aflat ca e o scriitoare japoneza, fiica lui Takaaki Yahimoto, poet si critic literar. Il considera pe Stephen King cel ce ii influenteaza si o inspira in scris cu toate ca nu scrie romane de groaza. Astea fiind citite, mi-am intrebat prietenii niponologi ce parare au despre Banana si feedback-ul a fost mixt. El a spus ca ii place, insa lui ii place orice roman japonez iar ea a zis ca nu ii place, insa ei nu prea ii plac romanele scrise de femei.
Cu informatiile astea am plecat la lecturarea romanului Kitchen, primul roman scris de Banana si cel mai celebru. Romanul e tradus sub acelasi nume, si publicat la noi de Humanitas.
Mie mi-a placut foarte mult cartea. E un roman micut, minimalist scris foarte bune. Mi se pare genial sa scrii cu atata usurinta despre niste lucruri atat de banale iar romanele postmoderne sunt preferatele mele. In roman, protagonista, Mikage Sakurai este o tanara ce lucreaza ca asistent la o scoala de gastonomie, ce tocmai a ramas singura pe lume si se muta cu un prieten de familie. Ea are o pasiune pentur bucatarii si spune ca iti poti da seama foarte multe despre un om, dupa modul in care arata bucataria sa.
Pe langa roman, in carte se mai afla si o proza scurta, numita Moonlight Shadow, prima lucrare publicata de Banana, ce a fost premiata la Nihon University (unde era studenta pe vremea aceea) si pare sa fie influentata mai mult de Stephen King decat Kitchen, pentru ca mie mi-a aminit un pic de Citimitirul animalelor.
Eu va recomand romanul cu caldura, pentru ca e foarte usor de citit si de parcursi si prezinta o altfel de relatie decat cea clasica dintre o femeie si bucatarie.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...