Treceți la conținutul principal

Weekend cu Kaldi

Orice strain ce vine in Japonia si il apuca dorul de un pate, niste gogosari in otet, o branza frantuzeasca, masline sau ciocolata Milka si preturile din supermarket il sperie, trebuie sa stie ca exista Kaldi. Din pacate eu nu am nicun Kaldi in apropiere, insa de feicare data cand am drum printr-un cartier sau oras unde e un astfel de magazin, trec pe acolo.
Am trecut si vineri prin magazinul din Ikebukura, magazin destul de micut, si uitandu-ma prin rafturi am horarat sa incerc niste produse de-ale lor. In primul rand am gasit un pate spaniol foarte bun. pate adevarat cu ficat de porc si gust veritabil, nu ca pateul de la noi. Asa ca am servit un mic dejun cu pate, rosii, castraveti si  oua tari.

Unul din felurile mele preferate e un pui cu legume tailandez. Odata pe saptamana merg la acel restaurant si comand acel fel de mancare, cu toate ca in ulimul timp, portia a devenit din ce in ce mai mica, si calitoatea a tot scazut. Am gasit la Kaldi acel pui, intr-o punga, un semipreparat. A fost bun tare la gust dar foarte putin si si cu multa zeama, dar acum stiu ce si cum.
Al treilea preparat de la Kaldi pe care l-am incercat weekendul asta a fost un curry de Crab. Asta nu prea mi-a placut. Amestecul din punga se fierbea iar apoi se adaugau doua oua batute. Prea greu, prea picant, prea artificial. Insa de acum stiu ce si cum :)

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...