Metoda calendarului

Hei, nu va ganditi la prostii. Dupa cum scrie sus, in subtitlu, unele lucruri raman doar pentru mine. Articolul de astazi se refera la unul din lucrurile pe care le-am invatat in Japonia.
Vine o vreme cand se aduna toate peste tine si simti ca te sufoci. Mama mi-a zis: "Horea, scrie la teza aia ca o sa innebunesti la final". Ea a spus, ea a auzit. Mie mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe alta. Si de aceea, pe 27 iunie, cand am primit un mail in care eram informat ca sustin teza pe 22 iulie la ora 10, am simtit ca ma sufoc. Acum o sa va intrebati: "Bai, asta nu a facut nimic in doi ani?" Ba da, am calculat date si am facut sute de grafice. Dar la ce bun. Acm trebuie sa le pun pe hartie si sa scot o teza din ele. Pana in momentul acesta (si cand zic acesta, ma refer la 2 iulie 2013, cand scriu acest articol) am scrisa introducerea si teoria, adica 10 pagini (si sper ca in momentul in care articolul va fi publicat, sa stau mai bine) si ar trebui sa am intre 40 si 400. Da, limitele sunt extraordinari de mari, dar asa mi-a zis proful.

Si am inceput sa ma stresez, sa nu dorm, sa imi cada parul, sa ma doara burta si sa mananc ciocolata. Ca nu e Horea, Narcis-Pepsi, daca nu face asa. Si daca teza nu era destul pe capul meu, pe 1 iulie a mai venit si mailul de la CIE, cu informatii legate de zbor. Trebuia sa completez un formular pe care sa-l timit inapoi pana pe 8 si apoi, candva, primeam un mail de la ei, trebuia sa ma duc acolo, sa semnez foile, sa le iau si sa i le dau proflui sa le semneze si el si sa ma intorc inapoi. Asta urma sa se intample undeva la mijlocul lunii, cu dead-line-ul pe 22. Fix in ziua cand sustineam teza. Nu mai tarziu, ca sa fie asa cu varf si indesat.
Asa ca pe 1 am completat formularul si l-am trimis. Apropo, plec fie pe 30, fie pe 29 septembrie si aterizez la Sibiu (prietenii stiu de ce, multumesc Iuli). Da, Sibiu, pentru ca e cam aceasi distanta ca Bacau-Bucuresti si nu aveam chef de marele aeroport al lui peste si pentru ca Ral a insistat sa vin la Sibiu. In mail am scris ca nu se putea mai prost cu toata povestea asta, pentru ca pana pe 22 sunt foarte ocupat, dar pentru ca am pile la CIE, a doua zi am primit mail ca documentele sunt gata si pot sa vin sa le semnez. Asta am si facut. Acum, cand scriu mesajul, astept un telefon de la secretara sa ma anunte ca a venit proful si sa ii dau sa semneze, ca maine sa le duc inapoi. Asa am rezolvat o treaba de 22 de zile, in 3.

Dar daca ma intrebai acum doi ani, ce o sa fac peste o luna, m-as fi uitat lung la tine si ti-as fi zis ca nu stiu ce fac peste o saptamana. Imi place ca momentele in care nu sunt prins in rutina zilnica, sa fie spontane, si niciodata nu imi fac planuri pentru zile de peste o luna. Insa am patit-o aici, in Japonia, cand prin decembrie am primit un mail ce imi spunea ca in august trebuie sa predau un raport de lucru. Normal ca am uitat, si mi-am adus aminte in septembrie, cand imi faceam curatenie printre lucruri. Si pentru ca primesc intrebari de genul: 10 august e ok pentru pentrecerea ta de bun ramas din camin, am inceput sa folosesc calendarul. Bine, nu ma vad verificand acel carnetel sa vad ce planuri am pe ziua urmatoare. Multumesc lui Zeul Tehnlogiei ca exista smartphone si google calendar cu notificari, ca asa nu mai uit nimic. Asa am inceput sa-mi notez zilele cand trebuie sa semnez pentru bursa sau zilele cand vine bursa, asa am stiut cand e festivalul penisiului, de care aflasem in octombrie.

Pe curand...