joi, 18 iulie 2013

Am un leu si vreu sa-l beu!

Pe o ploaie ce facea aerul mai greu de respirat decat intr-o zi cu soare, 5 romani se intalneau in cea mai aglomerata statie de tren din lume. Patru dintre ei se cunoasteu bine, iar a 5-a persoana venise de la drum lung sa ii cunoasca in persoana, dincolo de mediul online, unde corespodau destul de des.
Dupa o masa intr-un restaurant aflat aproape de centrul pamantului (3BF), s-au indreptat prin ploaie spre Golden Gai, paradisul noptilor pierdute, un loc ce le era drag lor. Multe din baruri erau inchise la ora aceea, si nu petru ca era prea tarziu, ci din contra, prea devreme, asa ca au intrat in cel ce le-a facut cu ochiul, o crasma micuta cu muzica Rock. Baia lor de acasa era mai mare decat crasma aceea ce se rezuma la un mic barulet, 6 scaune in jurul lui si un wc micut. Peretii rosii erau plini de postere de la concerte rock si desene deochiate, iar ei, descopereau un nou coltisor, la fiecare pauza de discutii.
Asa au descoperit ca etajerele barului erau ornate cu bancnote din diferite zone ale lumii. "Lei, din Romania nu aveti?" - a intrebat unul dintre ei, pe chelnetita punkarita. Nu, le-a raspuns ea zambind. Atunci mezinul si-a adus aminte ca are el un leu in portofel. E un leu norocos, pe care il are de la buna lui prietena, V. Nu mai tine minte contextul in care i l-a dat, insa isi aminteste ca l-a rugat sa il poart mereu cu el. Asa ca de doi ani l-a purtat in portofel, oriunde am fost. 
S-a gandit bine si s-a hotarat sa il doneze. Barul acela era un loc mai bun pentru el, decat portofelul lui. Barmanita s-a mirat ca aveau bani de plastic si i-a cerut sa scrie ceva pe el. Ce sa scrie, ce sa scrie? Nu avea nimic in cap asa ca a cerut ajutor oamenilor talentati de langa el. Domnul scriitor a venit cu ideea: "Am un leu si vreu sa-l beu!" Ce poate sa fie mai romanesc de atat?
A luat markerul, a scris pe leu, a semnat si i l-a dat barmanitei sa il puna acolo, la loc de cinste. Asa, o parte din el, o sa ramana mereu in Japonia, in cartierul acela ce ii place atat de mult.

Si daca, cumva, cineva, vreodata, o sa-l vada acolo, si o sa dea de articolul asta aici, il rog sa imi spuna ce mai face, sa imi trimita poza cu el, daca a facut-o ca sa imi amintesc de acele vremuri dragi.

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)