joi, 4 iulie 2013

Zilele Regelui

Daca e sa spun cele doua caractersitici ale lui Filip Florian (si cred ca le-am mai spus pe aici,cand vorbeam despre celalalte romane pe care le-am citit) ar fi: Titlul si frazarea. Titlul e ceea ce ma fasineaza. In romanele sale titlul reprezinta ceva secundar. In Degetele mici: e un lucru ce il aveau in comun tooate cadravele gasite in cetatea veche (iar povestea cu cadravele e deja poveste secundara), iar in Toate Bufnitele e o chestie minora ce leaga cele doua persoanaje din roman. Asa si aici: Zilele regelui abia incep cand se termina carte si regele nu e personajul principal in acest roman.
Dupa ce am terminat de citit cartea, si mi-am updatat statusul pe goodreads, am inceput sa citesc parerile cititorilor. Toti se plang de fraze. M-am plans si eu la primul roman, am descoperit ca apar si in urmatorul si in al treilea mi-am dat seama ca asta e caracteristica lui. Pe mine ma amuza, sincer si ma fascineaza. E ingrozitor de greu sa compui asa o fraza lunga si cred ca Filip Florian asa se joaca cand scrie.
Haideti sa va dau un exemplu de astfel de fraza, exemplu luat de pe goodreads pentru ca mi-a fost mai usor, insa existe sute de astfel de fraza in acest roman: “Degetele lui, ca zece şerpi micuţi, s-au rotit pe gambe şi coapse, s-au culcuşit în pliurile şoldurilor şi la subţiori, s-au răsucit prin cîrlionţii vopsiţi în mov (sub osul pubian, unde şerpişorii s-au prelins peste vizuini jilave, le-au adulmecat, dar nu s-au strecurat înăuntru), au şfichiuit cu cozile sfîrcuri, zece sfîrcuri, s-au încolăcit în jurul lor şi şi-au luat la revedere. Înainte de a-şi lipi nările de cel de-al unsprezecelea sfîrc, cel mai mare şi mai semeţ din cîte pomenise, Joseph Strauss a urinat îndelung în oala cît un ceaun găsită după perdea. ” 
Imaginativa teza la Romana, in scoala genrala, si unul din subiecte sa fie: impartiti in propozitii fraza urmatoare. Analiza morfologica si sintatctica - cosmarul meu din scoala.
Daca va asteptati la un roman despre primul rege al Romaniei, o sa fiti dezamagiti. Romanul e despre prietenul lui, un medic stomatolog german ce se muta in Bucuresti la invitatia viitorului rege. In paginile cartii veti afla povestea lui de viata, intr-un oras ce ii era cu totul strain, in nistre vremuri de instabilitate politica.
Da, un roman ce merita citit, un autor contemporan tradus in zeci de limbi, despre care o sa auzim multe lucruri in viitor.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)