Treceți la conținutul principal

Jinbei

De cand am ajuns in Japonia mi-am dorit sa imi cumpar un costum traditional japonez. Un kimono pentru barbati e foarte scump, deci singura solutie era sa cumpar o yukata. Insa zilele trecute, pe cand cautam un cadou prin magazine, am hotarat sa-mi iau Jinbei. Sa fiu sincer, am stat mult pe ganduri daca sa mi-l iau sau nu si asta pentru ca nu prea eram un fan al acestor costume. Mi se pare ca arata a pijamale, si asta pentru ca pantalonii arata la fel ca bluza. Insa m-am tot uitat si m-am gandit ca pot purta bluza la o pereche de blugi, si asa o sa am acasa o tinuta deosebita.
Dar ce este Jinbei?

Jinbei este o costumatie traditional japoneza, ce se poarata ca pijama sau haina de casa. In mod normal acest costum se poata in casa sau in vecinatate, de exeplu cand mergi pana la posta sau pana la magazinul de la colt de unde vrei sa cumperi ceva urgent. Insa uneorie e mai purtat la la festivaluri de catre baietii mai tineri, in loc de Yukata. Duminica a fost festival in Kawagoe, si jumatate din baietii de pe strazi erau in jinbei.
Costumatia e realizata din canepa amestecata cu bumbac si e formata din doua parti: pantaloni (ce de obicei sunt scurti, insa exista si jinbei cu pantaloni lunigi) si bluza. Bluza este partea cea mai frumoasa: se inchide parte peste parte, cu un snur la interior si unul la exterior, in partea stanga, are un buzunar in partea dreapta si manecile trei-sferturi si largi, sunt prinse de buluza printr-o custatura foarte larga, gen cea de mileu. O astfel de cusatura se gaseste si pe lateralele bluzei, pentru a permite aerului sa intre pe dedesupt si a oferi o senzatie de racoare.
De obicei ele sunt uni, insa in ultimul timp au inceput sa fie realizate din meteriale in dungi sau picatele micute, ceea ce le face sa arate mai mult a pijama. Sunt fie negre sau albastru inchis de cele mai multe ori, insa se gasesc si jinbei crem sau verde.
Odata purtat, unu iti mai vine sa il dai jos. Este foarte comod si racoros.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...