Coin Locker Babies (Copii de aruncat)
In momentul de fata, Ryu Murakami este scriitorul meu preferat japonez. Romanele lui sunt exact pentru sufletul meu chinuit si negru. De aceea, cand m-am gandit sa imi cumpar o carte in Japonia, carte pe care sa o am amintire toata viata, am ales sa imi cumpar Coin Locker Babies, in engleza, publicata de Puskin Press in 2013.
Pentru ca sunt destul de ocupat in perioada asta, si pentru ca dupa o puna perioada de timp, in care am citit doar e-book-uri, mi-a luat mai mult timp sa termin cartea. Insa in momentul in care am facut-o, am avut un sentiment ciudat, de gol in stomac amestecat cu bururie.
Da, un astfel de sentiment ti-l ofera numai o carte.
Romanul lui Ryu Murakami, a fost publicat in 1980 si tradus la noi in 2005, la poliron, de catre Florin Oprina, sub numele de Copii de aruncat.
Romanul porneste de la un adevar cutremurator al Japoniei anilor '70, cand multe femei isi abandonau copii in cutiile pentru bagaje din gari. Foarte multi dintre acei copii mureau sufocati, fara aer, baltind in propriile fecale si voma. In povestea lui Ryu, cei doi protagonisti, Kiku si Hashi, sunt doi orfani ce au fost gasiti in astfel de cutii si cresc la un orfelinat catolic. Sunt infiati impreuna, tarziu, de catre o familie si cei doi se condiera frati, manati de acelasi gand: sa-si cunoasca mama si sa se razbune pentru modul in care au fost abandonati.
Este un roman despre doua suflete chinuite, manate de razbunare, ce incearca sa-si depaseasca conditia de copii abandonati. Eu l-am iubit pe Ryu Murakami de cand am citit In supa miso si atunci am observat ca pentru el Tokyo e mai mult decat un oras decadent unde persoanjele sale isi taraie existenta, fiind chiar un persoanj toxic ce fie te inghite, fie te transforma in niste monstruleti ce vor sa fuga de banalul cotidian.
Cu siguranta, cand o sa ajung acasa, o sa caut si celalate romane traduse la noi si o sa le devorez si in acelasi timp le recomand celor cu o minte deschisa. Ca e plin internetul de frustrati care nu inteleg nimic dincolo de vulgaritatea si imaginile socante din cartile sale.
Pe curand...
Pentru ca sunt destul de ocupat in perioada asta, si pentru ca dupa o puna perioada de timp, in care am citit doar e-book-uri, mi-a luat mai mult timp sa termin cartea. Insa in momentul in care am facut-o, am avut un sentiment ciudat, de gol in stomac amestecat cu bururie.
Da, un astfel de sentiment ti-l ofera numai o carte.
Romanul lui Ryu Murakami, a fost publicat in 1980 si tradus la noi in 2005, la poliron, de catre Florin Oprina, sub numele de Copii de aruncat.
Romanul porneste de la un adevar cutremurator al Japoniei anilor '70, cand multe femei isi abandonau copii in cutiile pentru bagaje din gari. Foarte multi dintre acei copii mureau sufocati, fara aer, baltind in propriile fecale si voma. In povestea lui Ryu, cei doi protagonisti, Kiku si Hashi, sunt doi orfani ce au fost gasiti in astfel de cutii si cresc la un orfelinat catolic. Sunt infiati impreuna, tarziu, de catre o familie si cei doi se condiera frati, manati de acelasi gand: sa-si cunoasca mama si sa se razbune pentru modul in care au fost abandonati.
Este un roman despre doua suflete chinuite, manate de razbunare, ce incearca sa-si depaseasca conditia de copii abandonati. Eu l-am iubit pe Ryu Murakami de cand am citit In supa miso si atunci am observat ca pentru el Tokyo e mai mult decat un oras decadent unde persoanjele sale isi taraie existenta, fiind chiar un persoanj toxic ce fie te inghite, fie te transforma in niste monstruleti ce vor sa fuga de banalul cotidian.
Cu siguranta, cand o sa ajung acasa, o sa caut si celalate romane traduse la noi si o sa le devorez si in acelasi timp le recomand celor cu o minte deschisa. Ca e plin internetul de frustrati care nu inteleg nimic dincolo de vulgaritatea si imaginile socante din cartile sale.
Pe curand...
Am citit 7 dintre romanele lui Ryu, adica tot ce s-a tradus la noi. Copii de aruncat e favoritul meu. Sa citesti neaparat si Piercing. Foarte bolnavicioase cartile lui, cam in genul lui Palahniuk. De fapt eu i-am pus unul langa celalalt in biblioteca mea.
RăspundețiȘtergereCum ajung acasa, cum imi cumpăr tot ce se poate :)
Ștergere