marți, 16 iulie 2013

Artista 2

Aseara am fost rugat de un cititor sa postez pe blog ceea ce am scris in cateva cuvinte pe facebook, despre artista din cartier. Articolul in care va povesteam despre vecina mea pictorita a prins destul de bine la public si ma bucur ca sunt oameni care vor sa cunoasca continuarea.
De vreo 40 de zile  nu am mai vazut-o pe artista. In fiecare zi, de fiecare data cand treceam prin fata casei ei, ma uitam si speram sa o vad. Tabloul nu mai era acolo, dar asta, probabil, pentru ca incepuse sezonl ploios. Bicicleta stătea neclintita iar lesele cateilor atatnau intr-un cui, lângă ușa casei. Nu se vedea nicio luminia in casa, seara cand treceam pe acolo, iar ziua perdelele erau trase si geamurile inchise. Ma tot întrebăm ce s-a întâmplat cu ea, unde a dispărut si daca o s-o mai vad vreodată. Imi cream in cap diferite povesti: cum ca s-a mutat, sau a plecat intr-o tabara de creatie. Odata, in urma cu vreo doua saptamani am vazut lipit de gardul ei un afis cu un simpozion de pictura. M-am gandit ca face reclama la vernisajul la care participa, insa seara, afisul nu mai era acolo. Apoi aflasem ca era un anunt ce invita sa iti inscri lucrarile la un vernisaj. Oare il luase in casa pentru a avea mai multe informatii? Sau il aruncase nervoasa? Poate nu vroia sa mai stie de nimic si de nimeni si era dezamagita.
Ieri dimineata ma simteam mai obosit ca niciodata. Nu intelegeam cum pot fi atat de obosit, daca tot wekendul ma odihnisem. Ma gandeam la ce am de facut la scoala, despre cum sa-mi imbunatasesc prezentarea, cand la radioul online pe care il ascultam in casti a inceput o melodie. La La La - Naughty Boy ft Sam Smith e un cantec de care stiu de la sora-mea. Ma tot intrebam daca imi place sau doar mi se pare ciudat cand am ajuns pe strada ei. La fel ca de obicei, am întors capul spre casa ei si am vazut-o lângă bicicleta. Involuntar am zambit iar ea mi-a zambit la loc, dând ușor din cap. Se bucura si ea ca ma vede pentru ca de atâtea ori ne-am zambit si salutat dând din cap. Oare ii lipsisem si ei așa cum ea îmi lipsise mie?
Ma bucur ca am revazut-o si de acum cantecul acela o sa-mi aminteasca de ea.


Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)