Cafeneaua Cat's Cradle

Pe la mijlocul saptamanii, am ajuns pe la Universitate cu gandul de a vedea cele doua muzee din incinta campusului. E rusinos ca am invatat doi ani la Waseda si nu am vazut cele dou muzee. Insa am avut parte de o surpriza neplacuta, cand am vazut ca pe durata vacantei muzeele erau inchise. Reveniti in septembrie. Ok, revenim... Asa ca ne-am asezat pe o bancuta si am inceput sa cautam alte muzee in zona. Vroiam sa vedem ceva mai de nisa, un altfel de muzeu. Am gasit unul de jucarii. Suna bine dar era intrarea prea scumpa, am vazut apoi unul al pompierilor, ok - suna bine. Insa R si-a adus aminte de muzeul Sarii si Tutunului despre care citise in presa ca se inchide de la 2 sepembrie. Asa ca an decis sa il vedem pe acela.
Insa era ora pranzului si am decis sa manacam inainte sa plecam. Si cum pe langa universitate e plin de resturante aveam de unde alege.  Din nou, R, a venit cu ideea minunata de a merge la Cat's Cadle, o cafenea-restaturant unde mersesera ei odata fara mine si unde imi tot promisesera ei ca ma duc. Acum era momentul.
Trecusem pe langa cafeneaua asta de cateva ori bune insa niciodata nu m-am gandit sa intru inauntru. Poate din cauza usii masive de sticla sau din cauza numelui. Eu nu sunt fan pisici si asta pentru ca sunt alergic la parul lor. Si la cum ii stiu pe japonezi, mi-am zis ca e o cafenea din aceea cu pisici si cateva carti.
In momentul in care am intrat inauntru a fost dragoste la prima vedere. E ceea ce consider eu cafeneaua ideala, cafeneaua pe care vreau s-o deschid si eu candva. Un perete lung plin de carti de sus pana jos, un barulet mic si cateva mese. Fiecare masa avea un altfel de scaun sau fotoliu. Mobilierul parea vechi si cu parat de la mana a doua, amintindu-mi mult de apartamentul de pe George Apostu, unde am copilarit - adica mobila din aceea din anii '60-'70.


Dupa ce ne-am asezat la masa si am comandat, am inceput sa ne uitam in biblioteca. Cartile erau asezate pe orase sau tari in in linii mari erau ghiduri turistice si albume foto. In sectiunea de Europa Centrala am gasit doua carti despre Romania pe care le-am luat si am inceput sa le rasfoim.

Ne-am uitat pe pozele din carti si la cum sunt structurate iar cand ne-a venit comanda am mancat cu pofta mancarea facuta ca de casa. Cafeneaua e condusa de un cuplu, sot si sotie. El serveste la mese, ea gateste si pregateste cele de trebuinta la bucatarie si bar. De aceea meniul zilnic consta numai in trei feluri de mancare. In ziua in care am fost noi aveau curry, un don cu porc (ceea ce am mancat eu) si inca un fel pe care nu il mai retin.
Atmosfera a fost atat de placuta si daca nu trebuia sa plecam la muzeu sigur am mai fi pierdut vremea frunzarind albume si carti.

Din comoditate, nu am scos camera foto si pozele facute sunt de pe telefon. Mai multe poze din cafenea, gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...

Comentarii

  1. Cealaltă Ancuță31 august, 2013

    Deci nici urmă de pisici. Nici poze cu pisici? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca numele barului vine de la numele romanului omonim

      Ștergere
  2. Mobilierul parea vechi si cu(m!)parat de la mana a doua, amintindu-mi mult de apartamentul de pe George Apostu, unde am copilarit - adica mobila din aceea din anii '60-'70. - se cheama vintigi, ba, IKEA generation!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ii spune vechi in româna. Da na, nu mai știm decât sa împrumutăm cuvinte.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare