Treceți la conținutul principal

Metabolismul in arhitectura

Japonia de dupa cel de-Al Doilea Razboi Monial a fost o Japonie in reconstructie, plina de idei si deschisa la noi concepte. Atunci s-a nascut metabolismul, o miscare in arhitectura promovata de niste arhitecti tineri, in frunte cu Kenzo Tange
Planul lui Kenzo Tanage pentru Tokyo Bay
Definitia metabolismului, din manifestul arhitectilor, suna cam asa: "Lumea metabolismului este descrisa ca lupta de a mentine celulele vii. Arhitectii trebuie sa proiecteze si sa isi exiprime creatiile in acest fel - orasul e organismul si cladirile sunt celulele ce il formeaza." Arhitectii credeau ca in orasul viitorului, cladirile nu sunt statice, ci dinamice si se pot modifica ca niste celule vii, de aceea in constructia cladirilor au fost folosite elemente prefabricate ce pot fi inlocuite in timp. Manifestul miscarii a fost pregatit pentru conferinta: Tokyo World Design din 1960 de o tinerii ahitcti, prin patru lucrari numite:  Ocean City,  Space City, Towards Group Form, si Material and Man. Atunci, prin proiecte desenate, lumea a putut sa inteleaga si sa adopte
acest nou concept.
Unele planuri urbane Metaboliste, cum ar fi orașe spațiale și suspendat, peisaje urbane, au fost atat de futuriste ca acestea nu au fost realizate în totalitate. În cadrul conferinței 1960 Tokyo, Kenzo Tange  a prezentat planul său teoretic pentru a crea un oraș plutitor în Golful Tokyo. În 1961, proiectul "Orasul Helix" a fost soluția bio-chimica-ADN-ul metabolic al lui  Kisho Kurokawa pentru urbanism. În această perioadă , arhitecți teoreticieni din SUA, de asemenea, au  expus pe larg: Anne Tyng cu- City Tower si Friedrich St.Florian cu " 300-story Vertical City".
Metabolismul s-a stins usor dupa Conferinta Internationala de la Osaka. In 10 ani se construisera destul cladiri dupa acest principiul si arhicectii incepusera sa isi dezvolte un propriu stil asa ca fiecare a luat-o pe drumul sau, redenumindu-si stilul din Metabolism, Ogranic - adica pastrand doar cateva din elementele de baza ale Metabolismului dar incetand sa lupre cu conceptele si sa proiecteze mai mult pentru prezent si nu pentru viitor.

Metabolismul a fost un curent important in dezvoltarea Japoniei si de aceea, saptamana trecuta, intr-o zi calduroasa am plecat impreuna cu Yuchiro (seful de camin- student la arhitectura) sa descopar cladirile cheie ale conceputlui.
Interior. Sursa: Wiki

Cea mai reprezentativa cladire a Metabolismului este Nakagin Capsule Tower. Turnul- emblema a Metabolismului a fost construit in 1972  de catre arhitectul Kisho Kurokawa si consista in niste capsule ce au ca functionalitate fie apartamente, fie birouri. In 2006, cladirea aflata intr-un statiu avansat de degradare, a fost supusa unor teste in urma carora s-a descoperit ca inlocuirea capsulelor e o actiune mult prea costisitoare si rezidentii au cerut ca turnul sa fie datamat si inlocuit cu altul mai modern. Ideea cladirii, conceputul metabolistic al acestui turn a fost ca atunci cand capulele se deteriorezaza sa fie inlocuite cu altele noi, insa se pare ca ideea din terorie nu prea se poate aplica. Capsulele sunt mici: 2.3m x 3.1m x 2.1m, reprezentand fie un mic birou sau o mica camera de dormit. In gandirea mea europeana, nu stiu de ce si-au cumparat apartamentele acolo de la inceput, fie ea cat se poate de futurista si interesanta. Publicul tinta a fost burlacul angajat, ce nu are nevoie mai mult decat un pat si o baie micuta cat una din avion.

Am dat destul de greu de turn, de toti zgari-norii din Shimbasi. Autostrada suspendata, poduri peste cae sa treci, intr-un final am ajuns in fata cladirii, unde mare pe usa scria, in engleza, japoneza, coreana si chineza ca e interzis sa intri inauntru si ca aceasta cladire nu se viziteaza. Am incercat totusi sa vorbim cu portarul si sa ii explicam ca eu vin tocmai din Romania, dar nimic. Nu se poate.


A doua destinatie Metabolistica a fost cartierul Hillside Terrace din  Daiknyama - emblema urbanismului Metabolist. Contruit timp de 30 de ani, din 1969 pana in 1998 - Hillside Terrace este un complex de cladiri ce au ca destinatie spatii comerciale, birouri si cladiri de locuit. Complexul rezidential a fost construit in 7 etape, pe terenul unei familii de samurai ce a vrut sa construiasca un complex rezidential exclusivist.  Initial complexul cuprindea numai cladiri de locuit iar cand am deschis primul spatiu comercial, proiectul a trebuit regandit, si deschis publicului pentru ca legile japoneze nu recunosc un magazin daca nu exista un drum public pana la el. Astazi, proiectul cuprinde case, resturante, galerii de arta, magazine exclusiviste si doua ambasade: cea a Egipului si cea a Danemarcii.


Conceptul din spatele proiectului e destul de simplu si poate ca acest lucru l-a facut un proect de scces.

Fumihiko Maki explica ca un proiect de urbanism are trei elemente: calea de acees, cladirea si spatiul verde. In proiectul sau vrea ca oriunde te-ai afla (in oricare din astea trei locuri) sa le vezi pe celalalte doua. De aceea cladirile sunt micute, cu acoperis teasa,constuite usor in priamida, cu spatii vitrate mari.
Mie complexul mi-a amintit de Facultatea de Arhitectura din Iasi. Cladirile din Hillside Terrace seamana destul de bine cu Corpul A de la Arhitecura: seminiveluri, curti interioare cu spatii verzi, suprafete vitrate mari si beton nude.

Si dupa ce vezi un proiect rezidential si unul de urbanist mai trebuie sa vezi si unul de interes social. In cazul nostru am vizitat Yoyogi national Gymnasium - proiectata de Kenzo Tanage si constuita intre 1961 si 1964 cu ocazia Jocurilor Olimpice de Vara din '64 de la Tokyo.
Proiectul i-a adus arhitectului Premiul Pritzker pentru cel mai mare acoperis suspendat dar si pentru
Imagine Aerala. Sursa
conceptul de Metabolism implementat perfect in acest proiect. Metabolismul proeictului se refera la locatie, scop sifuncionablilitate. Complexul sportiv este asejat in fata parcului Yoyogi, in vecinatatea templului Meiji. Tanage a vrut sa construiasca un complex care sa se potiveasca perfect cu locul, fara a iesi in evidenta sau a deranja intr-un fel, ce in acelasi timp sa aiba un design international - pentru ca era emblema Jocurilor Olimpice din '64 si care sa aiba o functionabilitate buna.
Acoperisul supsendat pate ca e nascut din pamant si ocroteste usor stadionul dinauntru. La vremea sa a fost cel mai mare acoperis suspendat din lume, si este sustinut de doua cabluri metalice cu diametrul de 13 ce sunt prinse de turnurile acoperisului si apoi incastrate intr-o placa de beton. Cablurile au o forma parabolica ce ofera forma futuristica a acoperisului ce e concav si convex in acelasi timp- avand o forma de hiperboloid parabolic (imi amintesc de astia de la cursul de geometrie liniara al profesorului Carausu).
Stadionul mare are ca destinatie innotul, baschetul sau  hockey si are o capacitate de 10 000 de locuri.
Interiorul este impartit simetric pe directia Nord-Sud iar cel mic are o capacitate de 5300 de locuri, o singura intrare, si locurile sunt dispune in cerc, in jurul terenului propriuzis
Nici de data aceasta nu am putut vizita, oricat de mult am insistat. In mod normal se poate vizita insa acum erau in pregatiri si organizari pentru un festival de muzica ce urma sa se tina weekendul urmator acolo.
Ma gandesc ca daca eram acasa, unde pupincurismul e rege, unde expresia "Afara e vopsit gardul, inauntru leopardul" face legea - as fi putut vedea aceste cladiri in interior, daca ma prezentam cu un strain langa mine. E strain, pai cum sa nu il lasam sa vada... sa facem impresie buna. In anul intai de facultate a fost cu cativa prieteni la Palatul Culturii din Iasi sa vedem muzeul tehnic. Pentru ca eram trei pesoane tanticile alea besinoase nu au vrut sa ne dea drumul la ceasurile din expozia principala, pe motiv ca acele ceasuri muzicale sunt greu de intretinut si ca nu le freaca pentru trei pustani. Atunci eu i-am zis ca unul dintre noi e student strain si ca ne-am fi dorit tare sa vada si el  ce muzee frumoase aveam. Cum a auzit asta, cum a dat drumul la ceasuri. Ei, in Japonia tot nu a fost cu toate ca Yuchiro era cu maimuta dupa el (adica cu mine).

Cu aceste trei puncte de referinta ale Metabolismului in Arhitectura, am invatat si am observat caracteristicile acestei miscari interesante. Imi aduc aminte ca atunci cand am fost la Osaka am vazut cateva plachete de la conferinta din '70 si orasul era inca marcat de acel avant arhitectural.
Sper sa fi gasit acest articol interesant si daca nu stiati nimic despre acesc cutent arhitectrural ma bucur ca v-am invatat ceva nou.
Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...