Treceți la conținutul principal

Povesti de "hair salon" sau cum ramai marcat pe viata de gara din Bacau

Ziua de bursa e cea mai fericita zi din luna. E ziua in care spargi banii fara sa te gandesti daca la sfarsatiul lunii o sa faci foamea din nou. Asa s-a intampla si joi, cand a intrat bursa pe august. Am trimis un pachet acasa, am platit o ultima facura in camin, am mancat sushi la pranz si m-am tuns. Am fost din nou la salonul la care m-am tuns ultima data. Am fost intampinat de o domnisoara frumoasa, blonda cu un zambet mare ce m-a intrebat daca vorbesc japoneza. Zambind si eu, i-am zis ca nu, insa ultima data cand am fost acolo ne-am descurcat asa. I-am aratat cardul de membru si si-a adus aminte, ca data trecuta a sunat-o sefa sa o cheme la serviciu pentru mine. Chipurile ea e singra ce vorbeste engleza, dar nu prea. Se alinta, engleza ei era buna.
Dupa ce am fost servit cu o cafea si mi s-a pus un brat de reviste cu frizuri in brate, am ajuns la trei pe care le vroiam combinate. Imi place fata de la una, spatele de la alta si lateralele de la alta. O bagasem in ceata dar am impacat-o usor cu o poza de pe facebook.

Din discutie, in discutie, gen: de cat timp sunt aici, ce studiez, ce imi place sa manac, am ajuns la intrebarea: De unde esti?
Romania.
Aaaa. asta e in Europa, nu?
Da.
Pai am fost acolo, in trecere.
Pai cum?
Pai stai sa vezi. Acum cinci ani am fost in excursie cu trenul in Europa. Am vizitat Franta, Germania si apoi am luat trenul pana in Italia.
Pai nu ai treaba. Cum sa treci prin Romania cand pleci din Germania, in Italia.
Pai am vrut sa vad mai multe si m-am dus in Ungaria, de acolo in Bulgaria, prin Romania, si apoi Italia.
Si ai vizitat ceva in Romania?
Nu, doar in trecere. Dar am avut o experienta ce m-a speriat tare si nu stiu daca o sa mai merg odata.
Cred, si eu. Cu trenul in Romania nu e foarte placut. In schimb avem o tara frumoasa, ai ce sa vizitezi. Dar zi-mi ce-ai patit.
Pai am luat un tren ce m-a dus pana intr-un oras mic, numit Bacau. O sa tin minte numele ala toata viata. Gara de acolo era in renovare, si nu era niciun magazin deschis. Sau un loc unde sa stai. Pe peron, in praf, cu boschetari care se uitau urat la mine si strigau "China!". A trebuit sa stau doua ore pana sa vina urmatorul tren.
Atunci am inceput sa rad isteric.
Nu, rade. Serios ca mi-a fost frica!
Stii din ce oras sunt eu?
Nu, ti-am zis ca nu am vizitat Romania decat din tren. Alt nume inafara de Bacau nu stiu.
Atunci imi scot buletinul din portofel si ii arat. Incepe sa rada si ma plesneste usor cu prosopul pe spate.
Voi, si orasul vostru horror!
Cat de mica e lumea asta? Pe zi ce trece aflu ca e tot mai mica. O verisoara de-a mamei, a fost diriga lui Alex, o japoneza pe care tocmai am cunoscut-o a locuit mult timp in Iasi si stie bine Bacaul, iar acum tipa de la tuns a fost marcata pe viata de frumoasa noastra gara.
Pe curand...

Comentarii

  1. :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Trist dar adevarat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...