Treceți la conținutul principal

Na, ca se poate

Afara e un aer dens si greu de respirat. Ploaia parca abia reunește sa il strabata iar lumea se îndreaptă agale spre gara. Cât strabat gara sa ajung la peron, aerul condiționat ma pacaleste si ma face sa uit de ce e afara. Pe peron e si mai cald. Simt ca ma sufoc. Cinci minute si vine trenul.

Inauntru e racoare. Încerc totuși sa ma feresc de aerul condiționat pentru ca de ceva timp ma joc de-a va-ti ascunselea cu o raceala. Nu ma simt bine, prin pori odată cu traspiratia iese si energia. Ma sprijin de ușa si ma uit in jur. E un loc liber lângă o batrana. Oricât de rău mi-ar fi, tot nu ma asta lângă ea. Am observat ca batranilor nu le place compania unui străin si nu vreau priviri atintite spre mine. Insa observ acea privire cu toate ca stau cuminte in coltul meu. Ma uit spre ea si o vad ca imi zâmbeste. Ma îndeamnă sa stau lângă ea si o refuz elegant. Atunci imi spune in engleza ca e liber si mai bine stau jos pentru ca sunt palid. 
Nu ma așteptam la așa o reacție ai pentru ca a insistat, ma asez. Imi scot kindle-ul si dau sa citesc. Arunca un ochi si ma întreabă de unde sunt. De aici începe o discuție plăcută despre străini si japonezi si aflu ca a fost profesoara de engleza la un liceu. 
Trenul operate in statie. Isi cere scuze pentru ca trebuie sa plece. Aici coboară. Ii zâmbesc si ii urez o zi buna. Imi zambeste si imi imi urmează bafta in viața. 
Pe curând...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...