Treceți la conținutul principal

Piata de peste si gradina Hama-rikyu

Unul din locurile ce trebuie vazute in Tokyo e piata de peste: Tsukiji Market. Orice ghid citesti vezi scris negru pe alb ca acest loc nu trebuie ratat. E totusi cea mai mare piata de peste din lume. Tocmai din acest motiv am vrut si eu sa il vad pana sa plec si am descoperit ca  multa lume asculta de ghid. Marti dimineata, la 9:05 eram in statia de metrou de sup piata. Mirosul de peste se simtea puternic si trei seferturi din cei ce coborasera din metrou odata cu mine, erau straini.

De la iesirea din gara esti primit de niste politisiti ce dirijeza traficul ce iti dau un pliant scris in 5 limbi (japoneza, chinea, coreana, engleza si rusa) prin care se spala pe maine cu tine. Ti se explica frumos ca piata nu a fost gandita ca un loc de vizitat. Ca lumea de acolo lucreaza asa ca nu trebuie sa ii deranjezi. Te anunta ca e trafic intens ca e posibil sa dea o masina peste tine si ca nu ai voie sa intri in grup mai mare de 4 persoane. Cu astea spuse, Guvernul Metropolitan nu isi asuma responsabilitatea.

Inauntru in piata nebunie mare. Masini ce circula cu viteza, oameni grabiti ce cara peste, comercianti ce taie pe langa tine sau altii care spala pe jos. Ca turist e interesant ce vezi. Ca om ce lucreaza acolo e frustrant sa fi incurcat zi de zi de gura casca ca noi.

Piata se deschide la ora 5 cu licitatia de ton. La citiatie pot participa 120 de turisti impartiti in doua grupuri de cate 60. Principiul pe care functioneza particiarea e: Primul venit-primul serit. Dupa ce se termina licitatia esti poftit afara si ai voie sa te intorci dupa ora 9, cand piata de deschide pentru vizitat. Intre 6 si 9 vin comerciantii mari sa cumpere peste, deci e destul de periculos. Chiar sunt curios cum e, pentru ca la 10 cand am fost noi era inca nebunia de pe lume.
Zona ce se poate vizita reprezinta piata interioara de peste, piata exterioara cu produse ce se folosesc pentru peste: de la cutite speciale, la sorturi de bucate sau articole de pescuit si restaurantele de sushi, celebre pentru pestele foarte proaspat.
In piata sunt foarte multe zone in care accesul este interzis si sunt anuntate cu afise mari, insa e bine sa urmaresti harta primita si sa nu te ratacesti printr-un loc unde nu ai voie sa te afli.
Noi ne-am plimbat pe acolo o ora si dupa ce am vaut cam ce ne-am dat seama ca asta e tot ce se putea vedea, am iesit din piata si am pornit spre Gradina hama-rikyu.
Mai multe poze din piata de peste, pe pagina de facebook a blogului, aici.
Gradina Hama-rykyu este o gradina construita pe terenul rezultat in urma imbunatatirii funciare a unui lac ce a fost creat in perioada Edo pentru vanatoarea de rate. In 1654 fratele cel mic al celui de al patrulea Shogun Tokygawa construieste pe acest teren o resedinta si o gradina numita Pavilionul de pe plaja Kofu se isi schimba apoi denumirea in Palatul de pe plaja in timpul celui de-al saselea shogun. Gradina sufera transformari de-a lungul timpului si ajunge la forma finala in timpul celui de-al 11 shogun. In timpul perioadei Meiji palatul devine o casa pentru oaspeti ce in timpul cutremurului Kanto si in timul bombardamentelor din Cel de-al Doilea Razboi Mondial este distrus. In 1945 Familia Imperiala doneaza gradina oraslui Tokyo si isi deschide portile pentru public un an mai tarziu. In 1952 gradina devine monument istoric national datorita importantei istorice pe care o are.
Noi am vizitat, din pacate, numai partea de vest a gradinii pentru ca eram cu program limitat si trebuia sa ajungem in Odaiba. Daca o sa mai am timp, o sa revin in zona sa vad intreaga gradina, daca nu, ramane ceva de facut pentru atunci cand ma voi reintoarce in Japonia.
Mai multe poze din gradina pe pagina de facebook a blogului, aici.
Am plecat din oaza asta de liniste spre Odaiba, unde ne-am plimbat desculti pe plaja, ne-am inmuiat piciorele in apa calda din golf si am luat pranzul. A fost o zi frumoasa de final de vara, nu foarte calda, cu nori albi si pufosi.
Pe curand...

Comentarii

  1. Pai si ce te-a oprit sa mergi la 5 la licitatia de ton, de altfel si cel mai interesant lucru din Tsukiji? A, Hipsterimea sa nu pune alarma...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Transportul m-a oprit istetule. Ca nu aveam cum sa ajung acolo la ora aia. Nu mergea niciun tren atat de devreme. Ca daca era hipstareala mergeam. Ca hipsterii merg acolo unde nu e mainstream. Si asta nu era. Atâta poti, ce sa-ti cer?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...