Treceți la conținutul principal

Filme bune dupa carti la fel de bune

In ultimul timp am citit doua carti japoneze, foarte bune: Rashomon si Balada de la Narayama. Ambele filme au avut parte de ecranizari senzationale pe care a trebuit sa le vad.
Rashomon, realizat in 1950, a castigat o sumedenie de premii interantionale, printre care Leul de Aur la Festivalul de la Venetia si Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, in 1952. Astfel, pelicula este considerata primul film japonez modern si filmul care a introdus cinematografia japoneza in cea internationala.
Filmul are la baza doua povesti din volumul lui Akutagawa, Rashomon   si Intr-un lastaris (primele doua povesti din volum) ce se imbina intr-una singura - avand povestea uneia si personajele celeilalte.
Filmul ne prezinta 4 variante ale aceleiasi povesti: o crima si un viol. Fiecare: victimile, criminalul si salvatorul isi prezinta in fata noastra povestea sa. E un film foarte bun, ce trebuie neaparat vazut, mai ales de iubitorii de cultura japoneza dar si de cinefilii amatori.

The Ballad of Narayama a avut parte de doua ecranizari, una in 1958 (o puteti vedea pe youtube, AICI) si una in 1983. Eu am vazut-o pe cea din '83, pentru ca aceasta este considerata o capodopera, castigand numeroase premii, printre care marele premiu de la Cannes, Palme D'Or, in 1983. 
Filmule e la fel de taios ca si nuvela lui Fukazawa dar reuseste totusi sa faca povestea mult mai umana. Obiceiul satului ce e prezentat in carte si in film, imi parea barbar, insa in film pare normal, pentru ca intelegi mai bine faptul ca asta era credinta lor si ca nu faceau asta obligati, ci din proprie initiativa.
Ca cinematografie, mi-a placut foarte mult ca intre scene, apar cadre cu natura in miscare: de la broaste ce se imperecheaza, la lacuste ce mananca sau serpi ce misuna prin camp.
Peisajele sunt minunate, Japonia rurala e foarte frumoasa, iar actori foarte bine alesi. E un film ce merita vazut,

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...