Noaptea culturala japoneza la Universitatea Bucuresti

Vineri noapte am participat la un eveniment despre care auzisem multe si la care chiar vroiam sa merg. Noaptea culturala Japoneza este organizata de studentii de la sectia de Japoneza din cadul Facultatii de Limbi si Literaturi straine din Universitatea Bucuresti si se afla la a a cincea editie.

E un eveniment ce da bine pe hartie, cu multe activitati, de la teatrul, la cor, demosntratii de carate, ceremonia ceaiului si multe workshopuri.

In realitate, mie mi s-a parut cam plicticos. Prima activitate a fost teatrul. S-a explicat ceva despre tipul de teatru jucat insa nu am inteles ce era. E ala la care la final se pune o replica amuzanta si care are ca rezuzita un prosop si un evantai ce poate fi folosit ca foaie si penita de scrisa sau farfurie si betisoare. La explicatii, cineva a tinut fetei un microfon in fata. La piesa, nu s-au ganid la un stativ si atunci nu s-a auzit nimci in sala. Eu le-am auzit pe pitzipoancele de langa mine ce se certau de la autobuz.

A doua activitate a fost corul. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. Fetele alea sunt foarte talentate

Dupa cor, atasatul cultural al Japoniei, Nabumitsu Takamatsu ne-a invitat sa vizitam Tokyo in 2020, la Jocurile Olimpice si ne-a explicat intr-ul slide lung cum ca Tokyo nu e un oras scump si ne descurcam cu 100 de lei. Din aia 100 de lei, in prezentarea sa, noi puteam sa avem trei mese banale, sa vizitam un parc si niste zone. Nu aveam bani de bilete la muzee, sau landmarckuri. Sa nu mai ziceam ca nu a pus la socoteala cazarea. Sa nu vorbim de zborul pana acolo. Si 100 de lei pe zi, e mult. Lasa ca pana in 2020 strangem noi bani.

Apoi a avut loc o prezentare de dansuri Japoneze. Fetele erau varza. NU cred ca dansul era fara sincron,,,

Mi-a captat atentia un exercitiu de carate. Dureaza 1 minut jumate si lucreaza toate grupele de muschi. Cum sa slabesti intr-un minut jumate de exercitii pe zi. Mi-a trecut repede cand am auzit ca trebuie sa ma lupt cu dusmanii imaginari. Numai asta imi mai lipsea mie acum, sa am inamici imaginari.

Kyudo, arta de tras cu arcul mi-a atras atentia pentru ca nu vazusem niciodata o demostratie live. A fost din pacate prea scurt.

Activitatile din sala de sport s-au incheiat cu Ceremonia Ceaiului, prezentata de Diana. Am stat sa vad ce face ea acolo, cu toate ca nu ma prinde ceremonia asta, dar mi-e draga Diana. Apoi am plecat. N-am mai stat la niciun workshop ca nu mai aveam nici chef si nici rabdare. Workshopurile sunt interesante pentru pustime, eu sunt prea batran pentru ele.
Din toata povestea asta, ma bucur ca le-am revazut pe fetele de la Japoneza: Oana, Crina, Diana si Delia.
O sa vin si la primavara, in Gradina Botanica. E cald, e ziua si nu o sa fiu obosit ca sa fiu ursuz.
Mai multe poze de la eveniment, pe pagina de facebook a blogului, AICI
Pe curand...