Treceți la conținutul principal

Harumachidzuki Matsuri (Seara Culturala Japoneza la UCDC)

Luni seara am fost la Seara Culturala Japoneza, altceva decat Noaptea Culturala Japoneza, ce avut loc vineri noapte.
Sa fiu sincer, nu prea aveam chef sa ma duc la eveniment. Pe hartie parea acelasi lucru ca vineri si cum vineri nu prea m-am simtit bine, am zis ca iarasi o sa comenteze lume ca sunt rautacios, si nu o sa inteleaga ca de fapt sunt pretentios. Aveam sa vad din nou teatru, dans si muzica traditionala si nu credeam ca o sa ma surprinda nimic,
Si ce sa vezi, am fost surprins. Studentii de la Cantemir au o alta perspectiva despre eveniment si nu ne-au prezentat didactic niste evenimente clasice, ci au pus toate intr-o poveste ce a inchegat totul. Elevii unui liceu pregatesc o seara culturala. Sub acest aspect s-au prezentat toate activitatile din eveniment. Elevii (actorii jucati de studenti) si-au propus sa faca o prezentare de moda si in timp ce ei isi imaginau cum o sa fie, modele se plimbau pe catwalkul dintre bancile din clasa. 

Apoi au disparut si a aparut o fata ce chipurile canta aun cantec japonez. Nu i-a iesit deloc. Nu stia versurile si nici vocea nu prea o ajuta. Apoi a avut loc un dan traditional japonez. Souran Bushi e dansul pescarilor si a fost acelasi dans ca la Noaptea Japoneza, insa de data asta am inteles despre ce e vorba si a mai avut si sincron.
Dupa dans, fata fara voce s-a reintors si de data asta i-a mai sarit si CD-ul, lucru ce a panicat-o un pic.
Oni no hanayome - Mireasa capcaunului, a fost piesa de teatru jucata de studenti. A fost o piesa foarte misto, jucata exemplar, cu povestitor si costume.
Dupa piesa, elevii din pisa ce infasura tot evenimentul, au plecat la un concet unde unul din ei canta. El, a rugat-o pe una din colegele lui sa cate cu el la concert si cu Fukai Mori - Do as infinity, spectacolul s-a terminat.
In acorduri de chitara electrica, cei ce au muncit la acest eveniment, au urcat pe scena si au fost aplaudati. A fost un succes. Tot evenimentul a ajut loc in japoneza iar pe fundal, pe un proiector, sub imaginile ce desemnau a decor, au curs subitrarile. Actorii au fost geniali. Cel mai mult mi-a placut de baiatul golanas si plin de el (tipul cred ca e asa si in viata reala, sau cel putin asa mi s-a parut mie pe holuri). 
Cu siguranta o sa particip si la anul. Cica anul asta nu au avut workshopuri, insa pe mine nu m-a deranjat acest lucru pentru ca nu sunt un fan al acestor workshopuri.
Si la anul o sa conving mai multa lume sa vina, ca merita.
Poza de la eveniment, pe pagina de facebook a blogului, AICI.
Pe curand...

Comentarii

  1. Nu am participat inca la o astfel de manifestare dar sut foarte interesata de traditia si obiceiurile japoneze.
    Poate candva in viata aceasta voi reusi sa fac si eu o vizita in Japonia sa vad frumusetile de acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer nu stiu despre ce sincron vorbiti la dansul de mai sus. In afara de refren, miscarile nu sunt pe melodie, iar la unele parti nici nu par sa faca aceleasi miscari. Sa nu mai zic de fatuca din stanga spate care pare ca trebuia sa aiba un rol in alt moment al spectacolului, dar a aterizat din greseala la dans.
    Iar in legatura cu "de data asta am inteles despre ce e vorba", din cate imi amintesc si la celalalt eveniment s-a prezentat la inceput ce reprezinta dansul respectiv si regiunea din care provine.

    In fine, spectacolul chiar mi-a placut si sceneta a fost foarte amuzanta, cu o sonorizare mult mai buna decat la celalalt eveniment, dar sa nu facem totusi comparatii subiective unde nu este cazul. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe tine te deranjează mai mult faptul ca am laudat dansul de la Cantemir decat sa recunoști ca voi v-ați încurcat. Apropo, cad ați iesit din sala de sport, am auzit pe una din voi plângându-se ca v-ați încurcat rau.
      Nu inteleg ce e cu ura asta intre universități.

      Ștergere
  3. Nu stiu despre care "noi" vorbesti, spuneam doar ce am observat. Daca recitesti ce am scris, nu am zis nicaieri ca dansul de vineri ar fi fost mai bun sau mai prost. Am zis doar ca ai facut o comparatie inutila, dupa parerea mea. Se observa clar si din clipul pus de tine, dar si la spectacol s-a vazut, ca NU sunt sincronizati. Mi se pare cel putin nedrept, daca nu ridicol, sa lauzi un dans in timp ce despre celalalt sa spui ca e "varza", cand ambele au fost cam la acelasi nivel. Este evident ca niciunul nu a fost perfect, iar cei care participa sunt in mod clar amatori.
    Apreciez evenimentele de genul si oamenii care se implica, chiar daca rezultatul nu este unul perfect, si nu imi face placere sa vad astfel de comentarii care, in definitiv, nu beneficiază nimanui.
    O seara buna in continuare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...