Sinucigasul din noapte sau Dovada ca Horea nu vede noaptea

De Halloween am fost pentru prima data in EVarza, un barulet simpatic cu muzica buna, preturi calumea si concerte cu muzica buna. E genul de bar pentru sufletul meu, ce imi aduce aminte de Subway-ul anilor de liceu, in care ori de cate ori iesem in oras, ne faceam veacul acolo. 

Pentru ca era prima data cand mergeam acolo, am fost atent la drum si nu mi-am ridicat privirea mai sus de  nivelul ochilor. La un moment dat mi-a sunat telefonul si am iesit afara sa vorbesc si dupa ce am terminat de vorbit la telefon, m-am uitat la cel si am vazut pe casa de vis-a-vis un om cu mana ridicata in sus, ce pararea ca vrea sa se arunce. Inima mi-a sarit din piept, si fara sa gandesc am strigat catre el: Nu sarii! In acel moment pe poarta curtii barului au intrat trei tipi ce s-au uitat la mine, apoi au intors privirea spre locul la care ma uitam eu. In cateva fractiuni de secunde au inceput sa rada copios si mi-au spus ca e o statuie pe casa si nu un on. Apoi m-au linistit spunandu-mi sa nu ma rusinez ca prima data cand au fost acolo au patit si ei la fel. Razand, au intrat in bar iar eu am mai stat cateva minute afara, asteptand ca ei sa se piarda in multime si sa nu ma mai vada.

Acum cateva zile am trecut pe lumina pe acolo si am vazut casa din nou. Statuia e imensa, deci, doar in cazul in care sinucigasul era un urias, ceea ce crezusem eu avea sens.

De fiecare data cand merg cu cineva in EVarza povestesc patania mea si radem copios. Fratilor, eu nu vad noaptea si asta demonstreaza cel mai bine acest lucru.

Pe curand...