15: Taxi
Continui seria de episoade din categoria "De ce la ei se poate si la noi nu" cu un articol despre Taxiuri.
Taxiurile reprezinta al treilea mod de deplasare public in Japonia, ca poularitate. Cele mai populare sunt trenurile si metrourile, apoi autobuzele si apoi taxiurile.
Primul lucru pe care l-am observat la taxiuri este ca majoritatea sunt vechi, cam de prin anii '90, dupa cum puteti vedea si in imaginea din articol. Toate taxiurile vechi sunt aceasi marca, de obicei nerge dar sunt si alte culori: verzi, mustar sau portocalii. Sunt foarte spatioase si lucrul ce mi se pare amuzant e ca au oglizile retrovizoare pe capota si nu pe portiera. Taxiurile noi sunt de obicei Prius, ce sunt masini mai micute si ingramadite. In interior, taximetetristii pun peste tapitarie un fel de mileuri albe (cred ca din motive de igiena).
Eu am mers cu taxiul de 4 ori de cand sunt in Japonia. De doua ori cand am fost la inmormantare la Mario si de doua ori cand am fost in excursie in Golful Tokyo. De trei ori am mers cu taxiuri vechi, odat cu un Prius.
Sistemul e cam asa: pretul este intre 700 si 730 de yeni (7-7.3 euro) pe 2 kilometrii. Primii doi chilometrii sunt indivizibili iar apoi taxarea se face la 100m. Este scump insa nu exista taxa de pornire a motorului si nici daca stai la semafor nu te taxeaza in regim de stationare, ca in Romania. Ceea ce mi se pare interesant e chestia cu primii doi kilometrii indivizibili. Nu mai exista discutia ca e o cursa prea scurta si nu te ia. Mergi 300 de metrii, platesti la fel ca si cum ai mers 2 kilometrii. Iti convine sau nu asta e regula.
Cand te apropii de taxi, usa se deschide automat; si ma refer la usa din stanga, cea de langa trotuar (nu uitati ca in Japonia volanul e pe dreapta). La finalul calatoriei iti ofera bon (lucru care se face si la noi) pe care scrie distanta pe care ai mers si ora si se poate platii si cu cardul. Nu de da bacsis pentru ca in Japonia asta e regula: fara bacsis.
Insa lucrul ce imi place cel mai mult si mi l-as dorii si in Romania, insa nu cred ca se va intampla prea curand, e tinuta. Taximetristii sunt imbracati la costum: pantaloni negi, pantofi, camasa alba, cravata iar iarna poarta sacou si palarie si cel mai elegant lucru: manusi albe. Nu exista sa vezi taximetrisit in pantaloni scurti sa le vezi floacele de pe picioare si tatuajele, cu maieu mulat pe burta si cu tatuaje pe brand. Statia e pe mut in timpul calatoriei si radioul e inchis. Pe mine ma scoate din sarite statia aia cand merg cu taxiul si daca mai nimeresc si un manelist de care sa ma rog sa treaca pe radio, ma iau toti dracii. In Japonia caldura e mai insuportabila decat la noi, din cauza umezelii dar la ei taximetristii pot sa se imbrace corespunzator, la noi nu ca fac economie la gaz si tin geamurile deschise in loc sa dea drumul la aer conditionat, lucru ce nu o sa-l vezi aici.
Mai jos putei vedea un filmulet de pe youtube cu o tanti ce se filmeaza cand merge cu taxiul. E un pic enervanta insa puteti observa interiorul taxiului si mileurile despre care vorbeam.
Taxiurile reprezinta al treilea mod de deplasare public in Japonia, ca poularitate. Cele mai populare sunt trenurile si metrourile, apoi autobuzele si apoi taxiurile.Primul lucru pe care l-am observat la taxiuri este ca majoritatea sunt vechi, cam de prin anii '90, dupa cum puteti vedea si in imaginea din articol. Toate taxiurile vechi sunt aceasi marca, de obicei nerge dar sunt si alte culori: verzi, mustar sau portocalii. Sunt foarte spatioase si lucrul ce mi se pare amuzant e ca au oglizile retrovizoare pe capota si nu pe portiera. Taxiurile noi sunt de obicei Prius, ce sunt masini mai micute si ingramadite. In interior, taximetetristii pun peste tapitarie un fel de mileuri albe (cred ca din motive de igiena).
Eu am mers cu taxiul de 4 ori de cand sunt in Japonia. De doua ori cand am fost la inmormantare la Mario si de doua ori cand am fost in excursie in Golful Tokyo. De trei ori am mers cu taxiuri vechi, odat cu un Prius.
Sistemul e cam asa: pretul este intre 700 si 730 de yeni (7-7.3 euro) pe 2 kilometrii. Primii doi chilometrii sunt indivizibili iar apoi taxarea se face la 100m. Este scump insa nu exista taxa de pornire a motorului si nici daca stai la semafor nu te taxeaza in regim de stationare, ca in Romania. Ceea ce mi se pare interesant e chestia cu primii doi kilometrii indivizibili. Nu mai exista discutia ca e o cursa prea scurta si nu te ia. Mergi 300 de metrii, platesti la fel ca si cum ai mers 2 kilometrii. Iti convine sau nu asta e regula.
Cand te apropii de taxi, usa se deschide automat; si ma refer la usa din stanga, cea de langa trotuar (nu uitati ca in Japonia volanul e pe dreapta). La finalul calatoriei iti ofera bon (lucru care se face si la noi) pe care scrie distanta pe care ai mers si ora si se poate platii si cu cardul. Nu de da bacsis pentru ca in Japonia asta e regula: fara bacsis.
Insa lucrul ce imi place cel mai mult si mi l-as dorii si in Romania, insa nu cred ca se va intampla prea curand, e tinuta. Taximetristii sunt imbracati la costum: pantaloni negi, pantofi, camasa alba, cravata iar iarna poarta sacou si palarie si cel mai elegant lucru: manusi albe. Nu exista sa vezi taximetrisit in pantaloni scurti sa le vezi floacele de pe picioare si tatuajele, cu maieu mulat pe burta si cu tatuaje pe brand. Statia e pe mut in timpul calatoriei si radioul e inchis. Pe mine ma scoate din sarite statia aia cand merg cu taxiul si daca mai nimeresc si un manelist de care sa ma rog sa treaca pe radio, ma iau toti dracii. In Japonia caldura e mai insuportabila decat la noi, din cauza umezelii dar la ei taximetristii pot sa se imbrace corespunzator, la noi nu ca fac economie la gaz si tin geamurile deschise in loc sa dea drumul la aer conditionat, lucru ce nu o sa-l vezi aici.
Mai jos putei vedea un filmulet de pe youtube cu o tanti ce se filmeaza cand merge cu taxiul. E un pic enervanta insa puteti observa interiorul taxiului si mileurile despre care vorbeam.
Comentarii
Trimiteți un comentariu