Treceți la conținutul principal

Panica a la Horea

Cei care ma cunosc personal stiu ca sunt paranoic si ca intru in panica fara rost. Ei, am intrat iarasi in panica pentru ca nu am cumparat cadouri. Da, stiu mai sunt 2 luni insa am de cumparat in jur de 50 de cadouri si bugetul e oarecum limitat. Asa ca am impartit lista in 3 categorii pentru ca  mai am trei burse pana plec (cea pe care tocmai am primit-o, cea de la sfarsitul lunii acesteia si cea de la sfarsitul lunii iulie). Asa ca weekendul trecut am cumprat cadouri pentru prima categorie: familie. Aici am cheltuit o droaie de bani pentru cativa mebrii  iar la categoria prieteni: am vreo 20 si ceva, deci cadourile o sa fie simbolice (fara suparare). Vineri si sambata am umblat prin mall-uri dar cam fara succes. Ingroztor de plictisitoare sunt mall-urile din suburbii. Haine, haine haine (naspa), carti, vesela si un singur amarat magazin de chiclazuri.

Morgan mi-a spus ca o idee buna pentru cadouri ar fi clopotei din aia de pus la geam, ce zdrangane cand bate vantul. Era o idee foarte buna pentru cateva persoane la care nu stiam ce sa le cumpar. Asa ca am plecat duminica in Akasuka sa cumpar asa ceva. Morgan avea treaba in Akihabara, in Electric City, sa cumpere cateva piese cu care sa constuiasca un robot (un brat ce urca si coboara) pentru un proiect. Asa ca prima oprire a fost acolo. Frustrant loc. Sute de magazine in care gaseti de la electice si electrocasnice, pana la telefoane si calculatoare dar si mici magazine ce vand piese: cabluri, becuri, leduri, suruburi si tot ce iti trece prin minte. De aceea ne-a fost foarte greu sa gasit 3 rotite, o bara si o sina de cauciuc. Gaseai de toate, insa nu stiai unde sa cauti.
Dupa o ora de cautat, am gasit standul cu ceea ce ii trebuia lui Morgan iar apoi am mai stat vreo 30 de minute sa isi aleaga rotitele perfecte.
Dupa Akihabara am plecat in Asakusa. Magazinele cu clopitele pe care vroiam sa le cumpar erau in incinta templului. Templul din Asakkusa este unul din cele mai populare temple din Tokyo, de aceea era ingrozitor de aglomerat. Eram extrem de obosit (din cauza cautarii frustrante a rotitelor lui Morgan si a vremii incarcate plus aglometatia) si imi pierdeam repede rabdarea. Aveam in gand sa vizitez Asakusa, atunci cand voi vizta Tokyo Skytree, adica prin septembrie, insa daca tot eram acolo, am intrat si in templu.
Senso-ji, este unul din cele mai importante temple budiste din Tokyo. Primul tempu a fost ridicat in 645 iar cel de acum este refacut dupa al Doilea Razboi Mondial, can trupele armatei americane au bombardat si distrus zona.
Nakamise-dori este strada din interiorul templului, plina de magazine cu suveniruri. Este o straduta foarte populara pentru japonezi dar si pentru turistii straini. De aceea, duminica era ca la Zilele Bacaului acolo. Strada are 250 de metri si in jur de 90 de magazine.



Mai multe poze de la Senso-ji si de pe Nakamise-dori gasiti pe pagina mea de facebook, aici
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...