Din nou despre cursul de mediu

Ma gandesc, mai in gluma, ca mi-am gresit cariera. Imi plece foarte mult drumul pe care mi l-am ales, dar nu imi place ceea ce fac acum. Dupa cum v-am mai spus, in Japonia, Facultatea de Costructii e altfel decat in Romania. Aici se numeste Facultatea de Inginerie Civila si Mediu. Partea de inginerie civila se refera la ceea ce la noi e la CFDP si de ceea ce la noi e la Hidro: baraje, amenajari de rauri si apoi e partea de mediu ce mi se pare geniala. Japonezii au hotarat ca sa se studieze mediu pentru ca de foarte multe ori activitatea umana a distrus habitate si e bine sa se construiasca in armonie cu natura. Ceea ce am studiat eu 4 ani de zile se studiaza la Arhitectura. Arhitectura la ei e de 4 ani si are doua sectii: una de desen - ceea ce e si la noi si a doua de proiectare (ceea ce am invatat eu). Sincer nu stiu unde se invata despre instalatii. Asa ca atunci cand am aplicat pentru laboratorul de Inginerie Seismica am crezut ca o sa ma ocup de amortizari seismice (exista un laborator foarte bun la Tokyo Tech in departamentul de Arhitectura - Hakan ar vrea sa faca doctoratul acolo) si nu despre lichefiere si fisuri la tuneluri, despre care nu am nici cea mai mica idee.
Asa am descoperit o noua pasiune profesionala si anume cursul de mediu. Am un curs (despre care am mai vorbit de nenumarate ori) intitulat Costal Environament ce imi place mult. Principalul motiv pentru care imi place e ca e lejer si nu calculam nimic, al doilea motiv e pentru ca proful e foarte tanar (35 de ani maxim) si e european (jumate englez, jumate spaniol) si in al treila rand pentru ca invat lucruri noi. Sincer mi s-a pus pata pe chestiile astea de mediu si imi place filozofia asta in care trebuie sa constuiesti in armonie cu natura.

Miercuri am avut la curs o invitata. Miguel (proful) a invitat o prietena de-a lui sa ne prezinte munca ei.  Vana Tsipoulou este originara din Grecia insa acum locuieste in Olanda unde lucreaza la o companie ce se ocupa cu solutii pentru pretejarea tarmurilor si in acelasi timp este doctoranda la TUDelf. Vana se afla in Japonia pentru trei saptamani, pentru niste prezentari in Tohoku. Cursul ei de miercuri a fost o paralela intre Olanda si Grecia din punct de vedere al adinistrarii tarmurilor. In Grecia situatia e destul de simpla, tarmurile sunt folosite pentru turism, nu exista valuri mari in mare, deci nu prea au probleme, probleme sunt cu eroziunea si lipsa de legislatie, plus constructiile ilegale ce apar peste noapte si neimplcarea autoritatilor- cam ca in Romania. In Olanda insa situatia e complicata dar in acelasi timp au cel mai bun sistem de protejare din Europa. O mare parte din suprafata Olandei este o delta formata de raurile Rin, Meusse si Scheldt. Pe parcursul a miilor de ani o mare parte din suprafata deltei a disparut din cauza ca a fost spalata de valuri. Acum functioneaza un sistem de Bariere in caz de furtuna, niste ecluze ce se inchid in cazul unei furuni si nu permit valurilor mari sa intre in delta si sa spele tarmul. Insa exista o mare problema cu aceste bariere, pe langa cea de mediu, si anume ca daca bariere stau mult inchise, delta se inunda din cauza raurilor se nu mai au unde sa se verse.

Atunci statul, care oricum investeste foarte mult in protejarea acestor zone (ca le mananca terenul si nu mai au unde sa stea), au investit mult in cercetare si au pornit un proiect de gasire a unei solutii. Rezultatul final se numeste Building with nature si este vorba despre crearea unei bariere de nisip ce sa fie erodata si spalata de valuri, in timp de tarmul existen este protejat de aceasta noua bariera. Solutia functioneaza pentru 50 de ani, timp in care bariera se transforma in peninsula, apoi in insule iar in final, cand isi finalizeza forma si pamantul se aseaja, se va construii o noua bariera. Ideea mi se pare foarte interesanta si de aceea va invit sa urmariti  un filmulet ce o prezinta mai bine decat cuvintele mele. Fimuletul are 7 minute dar merita toata atentia. E o idee inginereasca foarte buna pentru ca e in conlucrare cu natura.


Pe curand....