Treceți la conținutul principal

S-a maritat mama!

Nu va panicati! Nu s-a maritat domna Sibisteanu, ci mama mea de la Iasi, Rona. Imi pare rau ca nu am fost la nunta, sunt sigur ca a fost o nunta minunata pentru ca tinerii insutatei sunt niste oameni deosebiti.
Pe Rona am cunoscut-o in anul 1 de facultate. Era vecina mea de palier. Prima data am observat-o stand lipita de usa ei de la camera, fumand o tigara, cu o greata spectifica. Imi era frica de ea, asa ca prima data cand am intrat in contact cu ea, cred ca m-am comportat ca un copil retard.
T7 era proaspat renovat si reteaua de internet nu era instalata. Asa ca existau niste routere ce erau puse pe glaful geamului. Eu eram conectat la Dani, vecinul meu dela 216 cand am fost deconectat pe motiv ca trebuia sa fiu conectat la 218. Camera mea, 217, era intre cele doua routere. Cand am realizat ca trebuie sa bat la usa la ea si sa ii spun sa ma conecteze mi s-au inmuiat picioarele. Cu frica, am batut la usa si cand am auzit "Da" si am intrat inauntru, am inlemnit. Rona era la calculator si i-am observat imaginea de fundal: era cu Vin Disel. Am zis ca asta ma ia la bataie, iar apoi am incercat sa caut cu privirea, ceva in camera, ce sa imi spuna ca e umana. Si am vazut o floare intr-un ol. Asa mi-am adunat puterile si am murmurat ca trebuie sa fiu conectat la ea la router. Mi-a tras o privire tipica pentru ea si mi-a zis sa imping cablul pe glaf, pana la router. I-am zis ca e la geamul de la baie si ca mai departe nu ajung si mi-a zis sa intru in baie si sa il imping spre geamul de la camera. A observat ca tremuram ca o racitura si i-am observat zambetul ascuns.
Intre noi s-a legat o relatie frumoasa de prietenie. A ajuns sa imi fie "mama" pentru ca m-a scolit. Mi-a spus despre fiecare profersor si despre fiecare examen si cu ajutorul ei am trecut mai usor peste primul an de facultate. Ieseam in fiecare zi in oras (seara pe terasa la Pizza Family) si ne distram in camin, zi de zi. Datorita ei, primul an de facultate a fost cel mai misto an din toti cei care au urmat. Duminica ne adunam la cafea pe palier si stateam acolo, la palavre ore bune. Cu toate ca anul urmator a stat in T8, iar in anul 5 a stat cu cineva in apartament, ne-am vazut ori de cate ori am avut ocazia. Ne-am facut vizite si apoi ori de cate ori venea in Iasi ma suna.
Tin mult la ea si imi e dor de ea. Abia astept sa o vad la vara. I-am luat un cadou simbolic din Japonia, pentru noua etapa ce o incepe, ce-a de sotie, si abia astept sa i-l dau.
Pentru ca nu am reusit sa fiu la nunta, vreau sa ii doresc Casa de Piatra si sa fie fericita. Stiu ca a pupat multe broaste pana sa isi gaseasca printul si ea si Raducu sunt atat de simpatici impreuna.
Pe curand...

Comentarii

  1. Astea sunt adevaratele prietenii,tot ceea ce se leaga pe asemenea sentimente este durabil.Mai greu la noi de inteles este cum pot fi prieteni pe viata un barbat si o femeie?,de regula ii duce capul la altfel de relatie(care in deceniul nostru a devenit o obsesie)desi pe acesti oameni ii leaga o prietenie nascuta din cu totul alte sentimente.Mi-a placut eseul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult pentru comentariu. Imi pare rau ca nu stiu cine esti pentur ca aidecis sa postezi anonim...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim din suflet pentru urari si abia asteptam sa vii acasa!!! Te pupam!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...