S-a maritat mama!

Nu va panicati! Nu s-a maritat domna Sibisteanu, ci mama mea de la Iasi, Rona. Imi pare rau ca nu am fost la nunta, sunt sigur ca a fost o nunta minunata pentru ca tinerii insutatei sunt niste oameni deosebiti.
Pe Rona am cunoscut-o in anul 1 de facultate. Era vecina mea de palier. Prima data am observat-o stand lipita de usa ei de la camera, fumand o tigara, cu o greata spectifica. Imi era frica de ea, asa ca prima data cand am intrat in contact cu ea, cred ca m-am comportat ca un copil retard.
T7 era proaspat renovat si reteaua de internet nu era instalata. Asa ca existau niste routere ce erau puse pe glaful geamului. Eu eram conectat la Dani, vecinul meu dela 216 cand am fost deconectat pe motiv ca trebuia sa fiu conectat la 218. Camera mea, 217, era intre cele doua routere. Cand am realizat ca trebuie sa bat la usa la ea si sa ii spun sa ma conecteze mi s-au inmuiat picioarele. Cu frica, am batut la usa si cand am auzit "Da" si am intrat inauntru, am inlemnit. Rona era la calculator si i-am observat imaginea de fundal: era cu Vin Disel. Am zis ca asta ma ia la bataie, iar apoi am incercat sa caut cu privirea, ceva in camera, ce sa imi spuna ca e umana. Si am vazut o floare intr-un ol. Asa mi-am adunat puterile si am murmurat ca trebuie sa fiu conectat la ea la router. Mi-a tras o privire tipica pentru ea si mi-a zis sa imping cablul pe glaf, pana la router. I-am zis ca e la geamul de la baie si ca mai departe nu ajung si mi-a zis sa intru in baie si sa il imping spre geamul de la camera. A observat ca tremuram ca o racitura si i-am observat zambetul ascuns.
Intre noi s-a legat o relatie frumoasa de prietenie. A ajuns sa imi fie "mama" pentru ca m-a scolit. Mi-a spus despre fiecare profersor si despre fiecare examen si cu ajutorul ei am trecut mai usor peste primul an de facultate. Ieseam in fiecare zi in oras (seara pe terasa la Pizza Family) si ne distram in camin, zi de zi. Datorita ei, primul an de facultate a fost cel mai misto an din toti cei care au urmat. Duminica ne adunam la cafea pe palier si stateam acolo, la palavre ore bune. Cu toate ca anul urmator a stat in T8, iar in anul 5 a stat cu cineva in apartament, ne-am vazut ori de cate ori am avut ocazia. Ne-am facut vizite si apoi ori de cate ori venea in Iasi ma suna.
Tin mult la ea si imi e dor de ea. Abia astept sa o vad la vara. I-am luat un cadou simbolic din Japonia, pentru noua etapa ce o incepe, ce-a de sotie, si abia astept sa i-l dau.
Pentru ca nu am reusit sa fiu la nunta, vreau sa ii doresc Casa de Piatra si sa fie fericita. Stiu ca a pupat multe broaste pana sa isi gaseasca printul si ea si Raducu sunt atat de simpatici impreuna.
Pe curand...