joi, 20 februarie 2014

Albastru nermarginit, aproape transparent

La inceputul vacantei (prelungite) pe care am avut-o (mi-am luat-o), am postat o poza pe pagina de facebook a blogului, cu cele trei carti pe care vroiam sa le citesc in aceasta perioada.

Am inceput de la dreapta la stanga, de la cea de de-asupra la cea de dedesupt, cu Haruki Murakami si romanul lui cel mai recent  (apropo de carte, s-au anuntat datele pentru aparitia traducerii in engleza si au aparut poze cu copertile editiilor din Anglia si SUA, aici si aici; coperta pentru SUA/Canada - mi se pare geniala si o intelegi doar daca  citesti cartea), am continuat cu Sarpe & Cercel si am terminat cu romanul de debut al lui Ryu Murakami. De acum, pentru o perioada, o sa fac o pauza de japonezi si ma intorc la literatura romaneasca contamporana si la e-book-uri.

Cu toate ca volumul e destul de micut, pana in 200 de pagini, am taraganat cartea destul de mult. Imi place foarte mult Ryu Murakami si sunt la a patra carte scrisa de el, dupa In supa miso, Coin Locker Babies si Piercing, insa cu asta s-a intamplat ceva. Am mai patit-o asa cu un scriitor ce imi place mult - cand i-am citit romanul de debut am avut o reactie de genul: WTF? Ryu Murakami si-a schimbat stilul. Romanele pe care le-am citit eu sunt romane usor horror insa asta de fata se duce mai mult spre Sarpe & Cercel, doar ca intr-o perioada ce imi e cunoscuta doar din ce am mai citit si nu din ceea ce am trait. Actiunea se petrece in timpul prezent al scrierii, adica in anii '70, intr-un oras japonez in care se afla o baza militara americana. Protagonistii romanului, o gasca de prieteni, isi petrec timpul drogandu-se si participand la orgii sexuale cu militarii americani. E perioada post Hippie - make love not wor - cand inca se facea love dar se luau si multe droguri - e din nou conditia japonezului, de evadare din fabrica de robotei numita Societate. Inteleg contextul, apreciez scriitura dar pentru mine a fost obositor. Am taraganit-o mult - 100 de pagini in vreo 3 zile ca sa citesc ultimile 91 aseara. Persoanajele alea nu faceau nimic si se distrugeau pe zi ce trece iar eu nu ii mai suportam. Imi doream sa se ridice din mlastina aia de sange si voma si sa-si dea seama ca nu se produce nimic altceva dupa o petrecere cu droguri si orgii sexuale in baza americana.
Vreau sa vad filmul, sa vad in ce lumina e pusa actiunea. Vreau sa-l vad dar nu-l gasesc nicaieri. Deci, daca e cineva care il are sau stie unde se gaseste, sa imi scrie si mie un mesaj privat pe pagina de facebook.

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)