Treceți la conținutul principal

Omurice

Omurice este un preparat japonez ce se realizeaza, de obicei, cu resturi de mancare. Preparatul consta in prajirea unei carni, de obicei pui sau porc, cu legume si orez fiert. Compozitia astfel realizata se incorpozeaza ca umplutura unei omlete.
Deci, pentru omurice-ul meu am folosit niste carne de porc pe care o mai aveam in congelator si orez cu legume pe care il gatisem cu o zi inainte.
Dupa ce carnea s-a dezghetat am pus-o intr-un bait din sos de soia, vin (n-am mirin), concentrat de legume si ketchup si am lasat-o in frigider peste noapte.
Am inceput prin a taia bucatile de carne in fasii groase de 2-4mm
Apoi am tocat jumatate de ceapa (mai hanicapat un pic, ca nu ma pricep la tocat ceapa)


Am pus ceapa la calit in ulei si am adaugat sare

Iar cand a inceput sa sticleasca am adaugat carnea

Cand carnea a inceput sa prinda crusta am adaugat putin sos de soia

Iar apoi o lingura de bulion si una de ketchup

Am amestecat sa se omogenizeze sosul si am asteptat sa scada.

Intr-o tigaie am adaugat o picatura de ulei si dupa ce s-a incins am adaugat o portie din carnea proaspat preparata si doua linguri de orez cu legume/ Am amestecat sa nu se prinda si am spart, cu lingura de lemn, cocoloasele din orez

Intre timp am batut doua ora bine, am adaugat sare si o lingurita de lapte si intr-o tigaie incinsa am adaugat continutul. Ideea e sa realizam o imleta omogena deci fiecare bula de aer trebuie sparta iar oul crud de deasupra trebuie  vanturat de o parte in alta pentru a se gatii si el


Cand omleta este gata, se adauga orezul cu legume si carnea prajita intr-un colt de tigaie, incercand sa ocupe cam o treime din omleta


Apoi partea libera se desprinde usor si se adauga peste orez. Daca tigaia e buna si nu se prinde de loc si daca aveti o spatula calumea sau daca nu va e frica sa va ardeti, omurice-ul o sa arate ca un calzone. Daca nu, o sa arate ca a mea, un pic rupta


Se opreste focul si se mai lasa la copt in caldura emanata de tigaie inca un minut.
Apoi se ia cu o spatula si se ajeaza pe farfurie si se orneaza cu ketchup.
Pofta mare!
Pe curand...

Comentarii

  1. cred ca e vorba despre okonomi-yaki.
    reteta partial corespunde, dar sa stai 2 ani in japonia
    si sa nu auzi despre okonomi-yaki...
    recomandarea mea: mai multa documentare si mai multa modestie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga anonime,

      Okonomiaki e cu totul si cu totul altceva. Inainte sa trimiti un comentariu in care te mai dai si moralist, incearca sa iti aplici propiul sfat, si fa un pic de cercetare. Iar abia dupa ce esti sigur de ceea ce spui, sari la gatul celui care si-a permis sa greseasca. Lasa frustrarile la o parte si semneaza-te cand comentezi pe un blog, ca asa e frumos. Iar daca nu iti place ce gasesti aici, nu te obliga nimeni sa citesti blogul asta.
      Si ca sa vezi ca eu stiu despre ce vorbesc, iti atasez mai jos un link de pe blog, despre okonomiaki
      http://horeasibisteanu.blogspot.ro/2011/12/okonomiyaki.html
      si unul de pe wikipedia despre omurice
      http://en.wikipedia.org/wiki/Omurice

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...