sâmbătă, 22 februarie 2014

La multi ani, Ancuta!

In primul an de existenta al blogului, scriam articole de "La multi ani!" pritetenilor mei. Dupa un an, cand am terminat de felicitat toti prietenii, m-am lasat de acest sport si rubrica asta a disparut aproape de tot. Prieteni noi nu prea mi-am facut. Sunt genul de om ce are priteni putini si buni.
Experienta din Japonia nu a insemnat numai lapte si miere. Distanta mare si lipsa oamenilor dragi si-a spus cuvantul la um moment dat, si am devenit melancolico-depresiv. Imi era dor de casa, de familie si de prieteni si eram frustrat ca multi dintre ei nu ma cautau, ca daca nu ii abrdam eu, ei nu aveau de gand sa se intereseze de mine.
In acea perioada m-am apropiat de Ancuta. Noi ne cunosteam de ani buni, de prin camin si de la scoala. Dar mai mult ne certasem decat ne imprietenisem. Amandoi eram caposi si tineam la ideile noastre si nu faceam compromisuri in gandire. Insa pe skype si in online am inceput sa ne intelegem bine. Si ea trecea printr-o perioada mai proasta, si eu le aveam pe langa mine si destul de des, vorbeam cu orele despre totul si nimic.
Asa, incetul cu incetul, am capatat un nou prieten pe care pot conta ori de cate ori am nevoie de ajutor si care m-a ajutat foarte mult cu adaptatrea de cand m-am intors in tara.
Astazi e ziua ei si am spus ca merita un articol pe blog. La multi ani Ancuta! Sa ai parte de linistea sufleteasca de care ai nevoie si sa fii inconjurata numai de oameni care te merita. Te asteapta un an greu dar stiu ca o sa-i faci fata cu brio!

P.S.: Am cautat o poza cu noi doi si nu am gasit niciuna...
P.S.2: Inca am mailul ala de ziua mea de la tine.

Pe curand...

5 comentarii:

  1. Ce drăguț, mulțumesc tare mult! Mă bucur de asemenea că ți-am putut fi de ajutor, cu orice ocazie dacă pot. :)
    Cât despre e-mail, știu că ți-am scris unul când erai în Japonia parcă (nu?), trebuie să scotocesc să vad dacă-l mai am fiindcă-mi aduc vag aminte de el.
    În orice caz, e a doua oară când mă feliciți și pe blog, mulțumesc mult! Îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. In Japonia. M-a impresionat mult acel e-mail.
      Si e a doua oară cand fac asta aici? Serios? Eram sigur ca nu am facut-o pana acum. Dar trebuia eu sa verific :P. Ma bucur ca te-am surprins.

      Ștergere
  2. PS: Tre să facem și noi o poză, măcar anul ăsta cât mai stai în Iași și e mai ușor. Avem de la Ceremonia Ceaiului de fapt din câte știu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai noi doi? Eu stiu ca ae cu maestra in ceai si cu cu domnul Atasat Cultural.

      Ștergere
  3. Ah. Nu mai știu. :)) Știu că am făcut atunci poze.

    RăspundețiȘtergere

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)