miercuri, 19 februarie 2014

Sarpe si Cercel - filmul

Imi place sa vad adaptarile cartilor pe care le citesc si, de obicei, sunt dezamagit de ele. Insa am observat ca nu e la fel si in cazul cartilor japoneze transformate in filme japoneze.
Abia terminasem de citit Sarpe & Cercel si incepusem sa citesc Albastru nemarginit. Ceva nu mergea, inca eram cu gandul la triunghiul din roman, gandul meu era inca acolo. Ma gandeam sa mai scriu un articol despre carte. Dar de data asta depre modul in care a fost editata. Pandora M publicase o carte ce arata ca o agenda: paginile erau numerotate undeva pe lateralul exterior al paginii, la o sesime de baza, iar numarul era transparent pe un fundal gri inchis. Exista un spatiu mult prea mare intre randuri si textul era aliniat doar la stanga si nu la stanga si dreapta, asa ca textul se termina alandala la final de rand.  Coperat ara mai colorata si funky in interior decat la exterior iar P.S.-ul cu interviul cu autoarea (un interviu luat de traducatoare - un interviu de rahat) si postfata lui Ryu erau scrise pe jumatate de pagina, pe verticala. Ciudata carte... Ciudata ca actiune si ciudata ca publicare.
Atunci am decis sa vad filmul. Mi-a luat ceva timp sa il gasesc si intr-un final l-am vazut aici. Am stat nemiscat in fata lapopului si am privit cu intensitate fiecare scena. Iar eu nu fac asta de obicei. Oricat de bun ar fi un film, dupa jumatate de ora il pun pe pauza si fac alceva timp de jumatate de ora, apoi iar ma uit un timp si iar il opresc. Dar nu si de data asta. Actorii au fost ales perfecti. Aratau asa cum mi-i imaginam si eu. Tot respectul pentru cei ce s-au ocupat de machiaj. 
Am simtit filmul mumt mai aproape de suflet decat cartea, in momentul in care se filmau scene de exterior, cand vedeam strazile din Shibuya, trenurile ce intrau in gara, bariera de la calea ferata si sunetul pe care il scoate si combini-urile.
Nu m-a deranjat ca s-au modificat pe ici pe colo cateva lucruri ci doar ca filmul iti da mai multe indicii despre criminalul nedescoperit si nu te lasa pe tine sa rumegi infomatiile si sa-ti incolteasca ideea in cap: Oare a fost el?
Filmul e plin de scene de sex, jumatate din actiunea cam asta este, insa nicio clipa nu mi s-a parut un film ieftin, erotic. Cred ca o adaptare Hollywood-iana a filmului mi s-ar parea ieftina si porno, oricat de artistica ar incerca ei sa o faca, pentru ca o astfel de poveste pare veridica doar acolo, iar astfel de personaje nu s-ar potrivi intr-un decor american sau european.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)