Treceți la conținutul principal

Sarpe si Cercel - filmul

Imi place sa vad adaptarile cartilor pe care le citesc si, de obicei, sunt dezamagit de ele. Insa am observat ca nu e la fel si in cazul cartilor japoneze transformate in filme japoneze.
Abia terminasem de citit Sarpe & Cercel si incepusem sa citesc Albastru nemarginit. Ceva nu mergea, inca eram cu gandul la triunghiul din roman, gandul meu era inca acolo. Ma gandeam sa mai scriu un articol despre carte. Dar de data asta depre modul in care a fost editata. Pandora M publicase o carte ce arata ca o agenda: paginile erau numerotate undeva pe lateralul exterior al paginii, la o sesime de baza, iar numarul era transparent pe un fundal gri inchis. Exista un spatiu mult prea mare intre randuri si textul era aliniat doar la stanga si nu la stanga si dreapta, asa ca textul se termina alandala la final de rand.  Coperat ara mai colorata si funky in interior decat la exterior iar P.S.-ul cu interviul cu autoarea (un interviu luat de traducatoare - un interviu de rahat) si postfata lui Ryu erau scrise pe jumatate de pagina, pe verticala. Ciudata carte... Ciudata ca actiune si ciudata ca publicare.
Atunci am decis sa vad filmul. Mi-a luat ceva timp sa il gasesc si intr-un final l-am vazut aici. Am stat nemiscat in fata lapopului si am privit cu intensitate fiecare scena. Iar eu nu fac asta de obicei. Oricat de bun ar fi un film, dupa jumatate de ora il pun pe pauza si fac alceva timp de jumatate de ora, apoi iar ma uit un timp si iar il opresc. Dar nu si de data asta. Actorii au fost ales perfecti. Aratau asa cum mi-i imaginam si eu. Tot respectul pentru cei ce s-au ocupat de machiaj. 
Am simtit filmul mumt mai aproape de suflet decat cartea, in momentul in care se filmau scene de exterior, cand vedeam strazile din Shibuya, trenurile ce intrau in gara, bariera de la calea ferata si sunetul pe care il scoate si combini-urile.
Nu m-a deranjat ca s-au modificat pe ici pe colo cateva lucruri ci doar ca filmul iti da mai multe indicii despre criminalul nedescoperit si nu te lasa pe tine sa rumegi infomatiile si sa-ti incolteasca ideea in cap: Oare a fost el?
Filmul e plin de scene de sex, jumatate din actiunea cam asta este, insa nicio clipa nu mi s-a parut un film ieftin, erotic. Cred ca o adaptare Hollywood-iana a filmului mi s-ar parea ieftina si porno, oricat de artistica ar incerca ei sa o faca, pentru ca o astfel de poveste pare veridica doar acolo, iar astfel de personaje nu s-ar potrivi intr-un decor american sau european.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...