Nora Iuga

Cu ani buni in urma, pe vremea cand imi tratam insomniile cu reluari ale Jurnalului Cultural de pe regretatul TVR Cultural, am vazut un reportaj despre Nora Iuga. Nu imi amintesc despre ce se vorbea, fie despre o aparitie publicistica, fie despre un premiu castigat sau o re-editare a unei carti, ideea era ca pe ecran rulau niste imagini cu domnia sa, de la o activitate culturala, poze, iar pe fundal se auzeainterviul telefonic realizat. Atunci m-a socat vocea. Cu toate ca in stire spunea ca domnia sa avea o varsta respectabila, iar in pozele ce rulau pe ecran vedeam o doamna de varsta a treia, cu parul alb, ondulat, pana deasupra umerilor, nu ma asteptam ca vocea sa sa fie vocea unei batrane disorsionata de boxele proaste ale unui radio vechi.
Imaginea aceea m-a bantuit o vreme, insa, la fel ca si cu alte imagini ce mi-au zguduit firea, s-a stins si a palit din memoria mea.

Acum un an, un  an si ceva, am descoperit Casa de pariuri literare. Uitandu-ma pe site-ul lor si pe autorii pe care ii publica, am dat de Nora Iuga. Numele imi era cunoscut si nu stiam de ce. M-am uitat pe ce publicase, nimic cunoscut, am dat de blogul personal, am inceput sa il citesc si am dat de o inregistrare audio. Am deschis-o si cum am auzit vocea mi-am adus aminte de ce imi era cunoscuta si de noaptea aceea cu Jurnalul Cultural.
Am pornit atunci o informare amanuntita si am descoperit ca unul din cele mai importante romane ale sale e Sexagenara si tanarul, publicat in 2000 la Editura Albatros, apoi in 2004 la Polirom in coletia Fiction Ltd, si republicat in 2011 in Top 10+.
Romanul a fost premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania si tradus in Bulgaria, Slovenia, Spania, Italia, Germania si Franta.
Mi s-a parut un titlu interesant si l-am trecut in wishlistul meu online, ca o posibila lectrua la un moment dat.
Continund navigarea pe subiectul "Nora Iuga" am dat de niste recenzii online ce spuneau ca romanul e foarte poetic si ca daca nu ii cunosti poeziile nu prea apreciezi scriitura epica.
Asa ca atunci cand mi-a ajuns romanul asta pe mana, nu l-am citit pana cand nu mi-am cumparat si un volum de poezii. Am ales Dactilografa de noapte, un volum de poezii aparut lin Colectia "Scriitorii Bucurestilor" in 1996 si re-editat la CDL in 2011.
Nu mai citisem poezie din liceu. Nu am fost niciodata un adept al genului liric si nu m-am simtit atras de poezie. Am fost, deseori, pus la zid din acest motiv si mi s-a spus ca e rusions sa spun ca nu imi place sau ca nu apreciez poezia. Asta e, nu e croita pentru mine...
Am citit volumul intr-o seara, in urma cu doua saptamani si sincer m-a prins. Nu e genul meu de literatura, insa scriitura Norei e pe placul meu. Poezia ei are o muzicalitate interna cu care rezonez.
Zilele trecute am inceput sa citesc Sexagenara si tanarul. Micro-romanul poetei m-a prins. E poetic, e liric, e romantic si in acelasi timp e realist. E o poveste ce pare sa fie semi-autobiografica cu actiunea ce se intinde haotic pe mai multi ani. Se trece usor de la o poveste la alta, de la o stare la alta, insa intotdeauna cronologic.
E o carte frumoasa ce merita citita intr-o zi linistita de weekend.
Pe curand...