Treceți la conținutul principal

Cat de mic e vechiul mare

Imi aduc aminte de sufrageria din apartamentul bunicilor. Ne invarteam in jurul mesei si ne jucam de-a prinselea. Era atat de mare... Apoi matusa-mea si-a reneovat apartamentul si avea un living imens. Toate astea mi s-au parut mici cand s-a mutat mama in apartamentul cel nou si atunci am vazut ce inseamna un living mare si aerisit.
Sunt copil de centru iar pentru mine Bacaul se termina la Piata Sud. Am prieteni, tot ce centru ca si mine, ce considera ca orasul se termina la Tic-Tac. Ce e mai departe de acel punct, nu mai e oras pentru noi. Mi se parea atat de departe Piata Sud si nu imi imaginam niciodata ca pot sa merg pe jos pana acolo. Da, de la mine, din capatul celalalalt ce centru, am mers pe jos pana la parc, dar pana la Piata Sud mai era mult drum.
Pana azi. Se intampla sa am multe treburi de facut, in diferite parti ale orasului si sa am relativ mult timp pentru ele. De cand m-am intors din Japonia merg mult mai mult pe jos si nu mai suport traficul la volan. Inainte sa plec, imi urcam fundul in masina si mergeam de colo pana colo si din acest motiv, cand am fost nevoit sa o iau la pas, am facut niste besici la picioare de nu stiam ce-i cu mine. Acum incerc sa merg 10 000 de pasi pe zi, ceea ce inseamna 7 km. De cand am ajuns acasa nu prea reusesc sa fac asta. Intr-o zi normala de facultate, faceam 4-5 000. Lunea ajungeam la 8-9 000. Astazi am pornit din reflex la pas spre Piata Sud, trebuia sa iau ceva de acolo insa nu stiam exact daca se v-a schimba locul intalnirii. Urma sa mi se confirme asta in 20 de minute. Ploaia de dimineata se oprise si se anunta o zi calduroasa (s-a ajuns la 8 grade la pranz
). Prins in ganduri si in playlistul de pe telefon m-am trezit in fata blocului persoanei cu care urma sa ma intalnesc. Am sunat si i-am spus ca am ajuns eu acolo. S-a mirat. Am venit pe jos atat si atat de repede?  M-am uitat la pedometru sa vad cat am mers, stiam ca nu am mers atat de mult. Erau 4700 de pasi. M-am intors in centru, am umblat pe la farmacii, m-am dus pe Strada Mare, m-am intors acasa si apoi m-am dus pana pe Vasile Alecsandri la ING. Cand am ajuns din nou in parcarea din fata blocului si m-am urcat in masina ca sa plec spre Luncani, m-am uitat sa vad cat am mers. Ma plimbasem jumatate de zi si traversasem tot centrul in lung si in lat de cateva ori. 13311 pasi. Orasul nu mi se mai pare atat de mare...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...