Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii lui de pelerinaj

Am asteptat aparitia cartii acesteia cu sufletul la gura. Nu sunt un fan al lui Haruki Murakami, pentru ca mi se pare ca merge pe aceasi reteta, la fel ca si Coelho insa ma leaga niste povesti si niste sentimente legate de volumul de fata asa ca dupa ce i l-am cumparat mamei cadou de Craciun, am astepta sa il termine si sa il citesc si eu.
Eram in Japonia, in perioada Saptamanii de Aur cand Alex mi-a zis ca vrea sa intre in libraria din statia de tren din Fujimino sa cumpere volumul. Era ora pranzului si cartea se lansate in noaptea aceea. Am ras si am zis ca nu a ajuns cartea pana la tara iar dupa ce a iesit din librarie, cu mana goala i-am spus: "Ti-am zis eu!". Atunci ea mi-a spus ca nu mai exista niciun volum, ca se vandusera toate si ca e posibil sa primeasca din nou, peste doua saptamani.
A doua zi am fost la cea mai mare librarie din Tokyo, in Ikebukuro iar acolo era deja o lista de asteptatre pentru reeditatare.
Volumul se vanduse intr-un milion de exemplare intr-o saptamana, iar Alex l-a cumparat online, la mana a doua, putin timp dupa aceea.
Il citea meticuloasa in tren si imi povestea ca personajul principal e un inginer constructor ce proiecteaza gari si ca actiunea are loc in Tokyo si Nagoya. Atunci mi-am dorit sa o citesc!
Cartea asta imi aduce aminte de acea primavara japoneza si de Alex, ce imi este atat de draga si de care imi este atat de dor...
De Murakami am mai citit Padurea Norvegiana, carte ce mi-a placut dar nu m-a dat pe spate. Insa cu acest volum a fost altfel. Cu toate ca il asteptam de mult si cu toate ca de obicei, cand fac asta, raman dezamagit, am fost captivat de poveste si mi-a ajuns la suflet.
Intr-un fel ma regasesc in povestea lui Tsukuru si in perioada asta realizez ca prieteniile vechi se strica in timp, ca anii ce ne despart de oamenii dragi isi pun amprenta si degradeaza relatiile.
Am decis sa-i mai dau o sansa lui Haruki Murakami si in curand o sa citesc o alta carte de-a lui.
Dar pana atunci abia astept sa prind o zi mai libera si sa vorbesc cu Alex si cu Roman, dar nu pe fuga, ci pe indelete.
Pe curand...

Comentarii

  1. Mie de H.M. mi-a plăcut tare mult La sud de graniță, la vest de soare. Știu că ți-am mai cerut o carte, dar dacă poți, mi-o poți împrumuta și pe aceasta? Ficțiuni reale am terminat-o aproape. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am furat cartea de pe noptiera mamei. Cand o termina, o fur din nou, pentru tine.

      Ștergere
    2. Mulțumeeeeesc! :D

      Ștergere
  2. Pe mine m-a fermecat pentru mult timp Murakami. Dupa a 10-11-a carte m-am cam plictisit. Ai dreptate cu reteta intr-o anumita masura. Le prefer pe cele in care fictiunea se combina cu realul. Cand e numai fictiune, devine mai putin interesant pentru mine. In orice caz cartea acesta mi-a scapat. Sa vedem - cand imi mai vine chef de putin Murakami!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scrie bine dar sunt alții ce scriu si mai bine. O sa mai treacă ceva timp pana o sa mai citesc ceva de el

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare