luni, 17 februarie 2014

Sarpe & Cercel

Va povesteam intr-un articol la inceputul anului despre epopeia cautarii unui roman, Sarpe & Cercel. Spuneam atunci ca mi-am facut mii de draci cautand in librarii cartea, fara niciun rezultat, iar dupa ce m-am plans prietenilor de la Japonia Noastra de cosmarul zilei, mi-a aparut pe facebook reclama de la elefant.ro cu titlul mult dorit. Asa mi-am cumparat o carte de 5 lei pe care am platit transportul 10 lei, carte ce a ajuns cu o saptamana mai tarziu decat trebuia si pe care abia am reusit sa o citesc in vacanta ce tocmai s-a terminat.
Si mi s-a intamplat din nou, sa imi placa nespus de mult un roman de la care aveam asteptari mari. De obicei raman dezamagit in cazul experientelor de gen, insa si la cartea asta am fost acaparat de un mare wow, ce a pus stapanire peste mine ca un drog pe un dependent.
Incep sa am din ce in ce mai multa incredere in recomandarile Alexandrei si mi-e frica ca o sa devin dependent de cartile ei si nu cred ca are atatea carti sa-mi recomande, ca e si ea critica, ca si mine.
Hitomi Kanehara este copilul razvratit al literaturii japoneze contemporante. S-a lasat de scoala la 11 ani iar la 18 lansa romanul de fata, roman ce a castigat marele premiu Akutagawa, unul din cele mai importante premii in Japonia, premiu pe care l-a castigat si Ryu Murakami (ce in prezent este presedintele juriului) cu romanul sau de debut Albastru nemarginit, aproape transparent, roman pe care am inceput sa-l citesc aseara.
Cu toate ca la prima vedere, romanul lui Hitomi pare un roman porno, el nu e asa. E romanul unei generatii razvratite, despre o nisa ce nu e inteleasa, despre niste oameni pe care ii vezi tot mai des in Tokyo si de care te feresti, punkistii. E un roman despre un triunghi amoros bolnav dar si despre singuratate si frica de banal. Cred ca asta e caracterstica generatiei noi de japonezi - firca de a fi absorbiti de mecanismul perfect al societatii, frica de uniformele de la joburi si de banalul cotidian acceptat.
Nu pot spune ca pot recomanda romanul maselor, pentru ca nu vreau sa fie vazut ca un roman vulgar, porno - pentru ca nu e asta, si il recomand oamenilor ce pot vedea dincolo de suprafata unui lucru.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)