Treceți la conținutul principal

Filmele asiatice (1)

Nu prea mai am timp de filme. Am inceput sa urmaresc prea multe seriale si intre scoala, citit, viata sociala si seriale, nu prea mai e timp si de filme. Si nici nu mai am radbare sa vad aceleasi clisee de Hollywood. Deci, in timpul liber, cand am timp de un film, am decis sa aleg altceva.
In Japonia am descoperit filemele coreene. Sud coreienii au o cinematografie foarte interesanta, ce se pliaza foarte mult pe gustul meu. De aceea am si incercat literatura lor si s-a descoperit ca sunt un fan.

3 Iron este un film regizat de Kim Ki-duk, unul din reprezentantii cinematografiei Sud Coreiene, cunoscut pentru filmele sale ce merg pe idiosincrasie.
Filmul de fata prezinta o poveste de dragoste intr-un spargator de apartamente si o casnica abuzata de sot. Este o poveste interesanta intre doi oameni ce nu sunt ceea ce par sau ce sunt mai mult decat ecicheta pusa de societate.
E un film in care nu se vorbeste mult, un film de stare ce te prinde si te vrajeste de la primele cadre.
Filmul a fost prezentat la multe festivaluri de profil, unde a facut o figura frumoasa, cel mai important premiu fiind cel pentru regie de la Festivalul de Film de la Venetia, din 2004.
Trebuie sa-i multumesc Ancutei pentru recomandare si o sa ma intorc cat de curand la regizor, pentru a mai vedea un film de-al lui.



Departures este un film japonez ce a castigat 10 premii ale Academiei de film Japoneze si Oscarul pentru cel mai bun film strain in 2009.
Filmul prezinta cememonia de imbalsamare a mortului, numita nokan, si povestea unui tanar ce devine antrepenor de pompe funebre.
Ceremonia prezentata in film este una pe cale de disparitie. In zilele noastre putine familii mai angajeaza un nokansha sa pregateasca cadavrul pentru inmormantare, si de obicei cele ce o fac sunt familiile din comunitati mici sau cei de la tara.
Filmul are la baza, doar ca idee, o carte autobiografica despre ceremoniile budiste de inmormantare, scrisa de Aoki Shinmon.
Pe langa povestea foarte interesanta ce prezinta drama unui barbat ce ajunge sa faca aceasta meserie din disperare si realizeaza ca ii place si ca este bun la asta, cu toate ca societatea nu il respecta, filmul mai are si un soundtrack de exceptie realizata de Joe Hisaishi - celebru compozitor de muzica de film, cunoscut pentru muzica din amimatiile Ghibli.
Pentru recomandare ii multumesc Irinei.



Lust, Caution este un film chinezesc regizat de Ang Lee, cunoscut publicului larg pentru filmele sale de la Hollywood, filme ca Life of Pi, Hulk sau Boreback Mountain. Are la baza un roman de spionaj chinezesc, scris de Eilenn Chang - una din cele mai importante scriitoare cineze e secolului 20.
Este primul meu film chinezesc si ii multumesc, din nou, Ancutei pentru recomandare. M-am ferit de filmele chinezesti pentru ca imi place cum suna limba si imi aminteste de taranoii ce vorbeau tare si raspicat in trenuri sau restaurante.
Filmul a cstigat Leul de Aur la Festivalul de la Venetia in 2007.
E o poveste interesanta de spionaj cu actiunea in Hong Kong in 1938 si Shanghai in 1942, in timpul Celui de-al Doilea Zazboi Cino-Japonez si apoi Celui de-al Doilea Razboi Mondial.



Pe curand...

Comentarii

  1. Ce mă bucur că ți-au plăcut. :D Cât de curând plănuiesc să mă uit și eu la Departues.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...