Nikko (3)

Am ajuns si la ultima parte din povestioarele din Nikko. Primele doua parti le puteti citi aici.
 Dupa ce am terminat de vizitat complexul Toshogu ne mai ramasesera doua temple se se succedeau iar langa ultimul complex era si statia de autobuz. Deja era ora 3 si intr-o ora se inchidea tot.
In parcarea de la Futarasan Shrine m-am umplut de nervi. Primul motiv a fost glodul. Ma plansesem mereu pe drum ca ar fi putut asfalta sau sa puna dale de piatra sau de ce nu chiar pietris fin.Pe jos, era un nisip fin ce din cauza zapezii ce se topise era apa si noroi peste tot. Apoi m-am umplut de nervi pentru ca m-a sunat proful si mi-a cerut sa fiu a doua zi la scoala, iar eu nu lucrasem nimic. Nici nu am vazut bine templul si nici nu am avut idee ca se puteau face poze inauntru de nervi. Descult si cu superstarurile pline de glod, ma gandeam la cum sa il sun pe prof sa vad ce vrea. Ma sunase de 4 ori si nu intelegeam nimic, din cauza semnalului prost.










Dupa Futarasan am plecat spre Taiyn Mausoleum, acolo unde este ingropat cel de al treilea shogun Tokugawa.  Complexul are mai multe temple shintoniste si budiste. A fost al doilea in preferintele mele, cu toate ca iarasi am urcat de am innebunit. Din pacate, mausoleul unde este ingropat shogunul nu se putea vizita (insa si pentru acolo trebuia sa urcam mult.). In acest templu ritualul era diferit. De obicei in templele shintoniste cand vrei sa te rogi, se trage de talanga de la intrarea in templu de 3 ori si se pune o dorinta, apoi se bate din palme de doua ori. Aici nu exista talaga la intrarea in templu, ci in interiorul templului erau trei vase metalice pe care le loveai cu un fel de facalet si scoteau un sunet cristalin. Iti puneai o dorinta, sau te rugai si apoi trebuia sa bati de trei ori in vas: odata pentru trecut, odata pentru prezent si ultima data pentru viitor.
In spatele templului se aflau treptele pentru masoleu, dar dupa cum am mai spus si mai sus, era inchis.
Dupa ce am coborat sumedenia de trepte, am realizat ca ne uitasem umbrele sus. Nu mai aveam forta sa urc inapoi plus ca era o umbrela de 150 de yeni (1,5 euro) si nu imi parea atat de rau pentru ea. Andreea s-a dus pana sus si le-a luat pentru ca tinea prea mult la umbrela ei. In acest timp am incercat sa ma uit pe harta si sa realizez ce am vizitat pana atunci. Apucasem sa vedem cam tot, mai putin un temlpu din spatele templului Futarasan de care uitasem.
Am luat autobuzul din statie si ne-am dus sa vedem podul sacru, construit initial in secolul . Podul  deservea pentru intrarea in orasul sacru si apae]rtine de  Templul Futarasan. Din motive de siguranta, podul este inchis pe perioada iernii asa ca l-am vizitat numai de peste drum, fara sa putem sa mergem pe el.

Am ajuns la 4 fara 10 in gara si am luat-o la fuga spre trenul ce pleca in 9 minute. Era ori asta, ori urmatorul peste o ora.
Dupa doua ore jumatate cu trenul, si inca vreo 2 prin Tokyo, la 8 am ajuns in camin. Toata ziua nu mancasem decat 2 sandwich-uri, o banana si jumatate de litru de cafea. Eram frant de oboseala si lihnit de foame insa bucuros ca am vazut acest frumos oras. Cel putin inca odata il voi mai vizita, in primvavara si de ce nu si in toamna, cand totul e rosu.
Pe curand....

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare