Saptamana altfel

Pe vremea mea nu exista saptamana altfel si de cand am auzit de aceasta initiativa a Ministerului Educatie, am laudat-o. E mai multa munca pentru profesori, ca trebuie sa scorneasca activitati interesante, dar macar asa ies si ei din rutina zilnica. 
Anul asta am auzit ca e mai slabut. Ori au intrat in pana de idei, ori s-au puturosit. Si la nepota-miu la scoala nu fac mai nimic si am auzit ca si la licee de top se cam trage chiulul. 
Eu, impreuna cu inca un voluntar de la Himawari, am fost ieri la Gradinita Lizuca pentru un minicurs de japoneza. Doamnele de acolo ne-au invitat sa le spunem copiilor cate ceva despre Japonia, sa ii invatam cateva cuvinte si sa facem niste origami cu ei.
A fost cea mai obositoare ora din viata mea. As recomanda tuturor celor care comenteaza invatatorii si educatorii ca nu fac si nu dreg, sa le ia locul o ora sa vada cum e. Eu nu stiu cum rezista femeile alea zi de zi in zgomotul ala. Daca nu vorbeste unul, vorbeste altul iar daca e unul altent, se trezeste altul sa se plimbe...
Nu cred ca asa eram si noi, cred ca generatiile astea noi sunt mai hiperactive.

Colega mea vroia sa faca mult mai multe, sa ii invete pe copii cate in luna si in stele si sa faca cu ei zeci de origami. De unde... Dupa cateva cuvinte erau plictisiti iar dupa o inimioara de origami, vazandu-se cu rezultatul muncii in fata ochilor, au zis pas. 
A existat un moment simpatic cand ajutam copiii sa plieze hartiile. Unul din ei s-a uitat la mine si m-a intrebat unde am invatat sa vorbesc romaneste. Eram imbracat in yukata, ce-i drept, pentru ca asa ne cerusera doamnele de la gradi, dar totusi nu arat a asiatic (cred, sper)... Pentru ca nu m-am prins de ce ma intreaba asta i-am raspuns ca acasa si apoi la scoala am invatat sa vorbesc frumos romaneste, dar nefiind incantat de raspuns m-a intrebat cum de am facut scoala in Romania daca sunt japonez. Atunci mi-a picat si mie fisa si am inceput sa rad cu pofta. I-am explicat ca nu sunt japonez, ci roman dar am fost plecat acolo si de acolo am costumul de pe mine. Bucuros ca s-a lamurit mi-a aratat origamiul si m-a rugat sa il ajut.
Mai multe poze pe pagina de facebook a asociatiei Himawari, aici.

Pe curand...

Comentarii

  1. Pe filiera maternă sunt a treia (și probabil ultima) generație de "învățători". Într-adevăr este enorm de dificil să le captezi atenția celor mici. Nu că aceia mai mari ar fi mai ușor de captivat, dar am găsit modalitatea de a "liniști" auditoriul când e prea zgomotos (la curs). Încep să discut cu ei, punând întrebări (nu neapărat legate de curs sau materie, chiar și de cultură generală). Se lasă o liniște mormântală ... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măcar cei mai mari au discernământ si stau mai linistiti cand nu sunt interesați de ceva sau se plictisesc pe rând. Pe astia mici ii apuca le toți odată :))

      Ștergere
    2. Si daca ma hotărăsc sa merg spre pedagogie, pe linie maternă o sa fiu a 6-a generație de dascali

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare